Page 5 - 1908-22
P. 5

Nrul 22, 1908.             LUCEAFĂRUL                        521

        Şi  Aurora  se  zbăteâ  sub  piapoma  uşoară   Aurorii  şi  a  preutesei.  Preuteasa  întâi  n’a
       de  vară  şi  nu  puteâ  s’adoarmă;  nici  n’aveâ   voit  să-şi  facă  haină  nouă,  dar  Bucur  a  stă­
       ea  de  gând  să  adoarmă.  Câte  amintiri  deodată,   ruit  mereu:  „Stofa-i  cumpărată  acum,  vreme
       câte  închipuiri,  câte  planuri  nu  s’au  coborît   mai  este.  Vezi  numai  ş’o  gată.“  în  răstimpul
       acum  în  gândul  ei,  ca  aduse  de  un  vânt  nă-   acela  de-o  săptămână  cât  au  cusut,  Aurora
       praznic.  Toate-i  fugeau,  toate  se  ’ntorceau   numai  dacă  se  ’nserâ  ieşiâ  pe-afară.  Şi  în
       iarăşi  şi  iarăşi,  învălmăşindu-se,  toate  cercau   două-trei  seri  se  furişă  în  grădină  şi  pe  că­
       par’că  s’o  ducă  cu  ele.  Cu  ochii  aprinşi  Au­  rările  largi  cercă  jocurile  pe  cari  le-a  în­
       rora  zimbeâ,  ca  şi  când  o  muzică  nespus  de   văţat  odată.  Şi  dupăce  s’a  încredinţat  că  le
       curată şi dulce ar îm­                            ştie  încă  pe  toate,  în
       presură-o   de  toate                             celelalte  seri  luă  vr’o
       părţile,   mângăindu-i                            sorioară  mai  mare  şi
       toate simţirile.                                  jucâ  prin  curte.  Numai
        Din  când  în  când                              de-o  figură  din  ro­
       luă  iar  Invitarea:  nu                          mană   nu-şi   aduceâ
       erau  însemnaţi  tinerii                           bine  aminte.  Nu-i
       din  comitetul  aran­                             veniâ  în  gând  me­
       jator,  cum  a  văzut  ea                         lodia.   Dar’   aceasta
       pe  alte  Invitări,  dar                          n’o  supără.  Acolo  va
       negreşit  vor  fi  cuno­                          cântă  muzica  şi  în-
       scuţi de-ai ei pe acolo.                          dată-şi  va  aduce  a-
       De  pildă  Petru  Pop                             ininte.
       şi  loniţăPascu,  sigur                             Părintele,   Bucur
       vor  fi.  în  sfârşit  face                       Toma,  dupăce  a  târ­
       ea cunoştinţe acolo.                              guit  tot  de  ce  aveau
       Aşa-i  la  petreceri.  Şi                         lipsă,  le-a  lăsat  în
       târziu   a   adormit.'.,                          pace.  N’aveâ  el  vreme
       plutind  uşor,  într’un                           să  se  gândească  nu­
       vals  lin  cu  Ioniţă                             mai  la  un  lucru  cum
       Pascu...                                          fac  muierile.  El  tre-
        în  trei  zile  hainele                          buiâ  să-şi  vadă  de
       erau  croite,  după  ce                           eclejie, de săpatul  cu­
       au  răsfoit  cu  preu-                            curuzului,  pe  care  în-
       teasa  un  vraf  de  re­                          cepeâ  să-l  umple  bu­
       viste  de  modă,  aduse                           ruiana.  Aveâ  să  se
                              Biserica „nouă" din Rodna-nouă.
       dela  notărăşiţa.  Dar                            zolească  cu  oamenii
       pentru  haina  ei  n’au  găsit  stofă  albă,  cum   cari  nu  mai  ieşiau  la  lucru,  să-şi  vadă  odată
       doriâ Aurora.                    turnul  bisericii  celei  nouă  isprăvit.  El  trebuiâ
        „Lasă  dragă,  zicea  preuteasa,  stofa  asta   să  meargă  chiar  acum,  pe  lângă  ceasurile
       trandafirie,  ce-a  adus-o  Bucur,  e  foarte  bună.   lui  de  catecheză,  în  toate  după  amezile  la
       Are să ţi se potrivească minunat.  şcoală,  căci  peste  dascălul  Cotruş  dase  un
           Da,  da,  adăugă  părintele,  are  să-ţi   rău  mare:  acum  în  preajma  examenului  îl
       şadă  foarte  bine.  Dar  să-l  umfle  7  smei  pe   scutură  rău  nişte  turbate  de  friguri,  de  i  se
       boltaş că n’a avut albă cum ţi-ar fi plăcut ţie.“  băteau  dinţii  în  gură  ca  şi  când  ar  fi  înşiraţi
        Femeile  s’au  apucat  apoi  de  cusut  cu  multă   pe-o aţă.
       stăruinţă.  Aurora  aveâ  o  mână  uşoară,  ca   Aşa  că  el  se  pomeni  numai  cu  Dumineca,
       purtată  de  vânt.  Din  când  în  când,  în  ră­  şi  Duminecă  seara  cu  petrecerea.  Trebui  să
       stimpuri  depărtate,  se  opreau,  încercau  ce-au   intre  la  liturghie  mai  de  timpuriu,  să  poată
       lucrat,  şi  erau  tare  mulţumite  de  spor.  Intr’o   plecă  cu  căruţa  încă  înaintea  amezii.  îşi  puse
       săptămână erau gata amândouă hainele, a  ’n gând să mustre pe oameni în biserică,
                                                                   l*
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10