Page 5 - 1908-22
P. 5
Nrul 22, 1908. LUCEAFĂRUL 521
Şi Aurora se zbăteâ sub piapoma uşoară Aurorii şi a preutesei. Preuteasa întâi n’a
de vară şi nu puteâ s’adoarmă; nici n’aveâ voit să-şi facă haină nouă, dar Bucur a stă
ea de gând să adoarmă. Câte amintiri deodată, ruit mereu: „Stofa-i cumpărată acum, vreme
câte închipuiri, câte planuri nu s’au coborît mai este. Vezi numai ş’o gată.“ în răstimpul
acum în gândul ei, ca aduse de un vânt nă- acela de-o săptămână cât au cusut, Aurora
praznic. Toate-i fugeau, toate se ’ntorceau numai dacă se ’nserâ ieşiâ pe-afară. Şi în
iarăşi şi iarăşi, învălmăşindu-se, toate cercau două-trei seri se furişă în grădină şi pe că
par’că s’o ducă cu ele. Cu ochii aprinşi Au rările largi cercă jocurile pe cari le-a în
rora zimbeâ, ca şi când o muzică nespus de văţat odată. Şi dupăce s’a încredinţat că le
curată şi dulce ar îm ştie încă pe toate, în
presură-o de toate celelalte seri luă vr’o
părţile, mângăindu-i sorioară mai mare şi
toate simţirile. jucâ prin curte. Numai
Din când în când de-o figură din ro
luă iar Invitarea: nu mană nu-şi aduceâ
erau însemnaţi tinerii bine aminte. Nu-i
din comitetul aran veniâ în gând me
jator, cum a văzut ea lodia. Dar’ aceasta
pe alte Invitări, dar n’o supără. Acolo va
negreşit vor fi cuno cântă muzica şi în-
scuţi de-ai ei pe acolo. dată-şi va aduce a-
De pildă Petru Pop ininte.
şi loniţăPascu, sigur Părintele, Bucur
vor fi. în sfârşit face Toma, dupăce a târ
ea cunoştinţe acolo. guit tot de ce aveau
Aşa-i la petreceri. Şi lipsă, le-a lăsat în
târziu a adormit.'., pace. N’aveâ el vreme
plutind uşor, într’un să se gândească nu
vals lin cu Ioniţă mai la un lucru cum
Pascu... fac muierile. El tre-
în trei zile hainele buiâ să-şi vadă de
erau croite, după ce eclejie, de săpatul cu
au răsfoit cu preu- curuzului, pe care în-
teasa un vraf de re cepeâ să-l umple bu
viste de modă, aduse ruiana. Aveâ să se
Biserica „nouă" din Rodna-nouă.
dela notărăşiţa. Dar zolească cu oamenii
pentru haina ei n’au găsit stofă albă, cum cari nu mai ieşiau la lucru, să-şi vadă odată
doriâ Aurora. turnul bisericii celei nouă isprăvit. El trebuiâ
„Lasă dragă, zicea preuteasa, stofa asta să meargă chiar acum, pe lângă ceasurile
trandafirie, ce-a adus-o Bucur, e foarte bună. lui de catecheză, în toate după amezile la
Are să ţi se potrivească minunat. şcoală, căci peste dascălul Cotruş dase un
Da, da, adăugă părintele, are să-ţi rău mare: acum în preajma examenului îl
şadă foarte bine. Dar să-l umfle 7 smei pe scutură rău nişte turbate de friguri, de i se
boltaş că n’a avut albă cum ţi-ar fi plăcut ţie.“ băteau dinţii în gură ca şi când ar fi înşiraţi
Femeile s’au apucat apoi de cusut cu multă pe-o aţă.
stăruinţă. Aurora aveâ o mână uşoară, ca Aşa că el se pomeni numai cu Dumineca,
purtată de vânt. Din când în când, în ră şi Duminecă seara cu petrecerea. Trebui să
stimpuri depărtate, se opreau, încercau ce-au intre la liturghie mai de timpuriu, să poată
lucrat, şi erau tare mulţumite de spor. Intr’o plecă cu căruţa încă înaintea amezii. îşi puse
săptămână erau gata amândouă hainele, a ’n gând să mustre pe oameni în biserică,
l*