Page 9 - 1908-22
P. 9

Nrtil 22, 1908.            LUCEAFARl’ly                      525
           Atunci e bine!                   Asta-i  curată  porcărie,  cum  ai  zis  tu,
           Bine da!“                    frate  Bucure,  nu  te  mânia,  lasă-i  în  plata  lui
        Şi  iar  mai  treceau  jocuri  după  jocuri,  până   Dumnezeu.
       se mai întrebau ceva.                Ba  nu,  acum  nu-i  las.  Acum  odată
        „Aţi venit şi voi la bal, Bucure?  nu-i  las.  Acum  am  să-mi  însemn  pe  toată
           Venit.
           Cam de departe.
           Departe da.
           Câte ceasuri?
           Şease.
           Şease ciasuri?
           Şease da!"
        Nu priviau unii la alţii.
       Priveau  ori  în  gol  înainte,
       ori  în  pământ,  jos.  Numai
       când  au  dat  mâna  s’au
       privit.  Şi  fiecare  şi-a  văzut
       amăreala  pe  faţă.  Şi  fiecare
       despre  aceasta  ar  fi  voit
       să  vorbească,  dar  nu  ştiâ
       cum s’o înceapă.
        în  urmă,  pe  la  două  după
       miezul  nopţii,  Bucur  Toma
       rupse iar tăcerea.
        „Asta tot e porcărie!
           Curată  porcărie,  zise
       Todoruţ tresărind deodată.
           Chemi  tu  la  tine  vre
       un  om  să-l  batjocoreşti  în
       casa ta?
           Ba zău eu nu.
          Nici  eu.  Aşa-s  oamenii
       adevăraţi."
        Şi  feţele  lor  pământii  se
       ridicară,  şi  ochii  lor  arşi
       de  durere  şi  ruşine  se
       priviră.
        „Pentru  ce  ne-au  poftit
       pe noi aici? zise Bucur.
           Curată  porcărie,  cum
       ai zis tu, frate Bucure.  Fruntarul bisericei nouă (din Rodna) pictat de O. Smighelschi.
           Noi iac’aşa, noi răb-
       dat-am  destule.  Dar  fetele,  ele  săracele  de   viaţa.  întâi  am  să  mulţumesc  lui  Dumnezeu
       ce  să  sufere  ruşinea  asta.  Vezi,  acum  simt   că  n’am  ajuns  ca  ei.  De  apucam  pe-o  cale
       că  mi  se  mai  desleagă  limba.  Mi  mai  uşoară.   ca  a  lor,  poate  azi  nici  eu  nu  mai  eram  om.
       Şi  pentru  aceea  am  să-ţi  spun.  Da  am  să-ţi   Căci,  măi  Todoruţ,  omul  numai  pân’atuncia-i
       spun,  frate  Todoruţ.  Omenie-i  să  steie  doi-trei   om,  până  are  simţ.  Dacă  acela  s’a  dus  ce
       tineri  de  o  parte,  să-ţi  ochiască  fata,  şi  apoi   rămâne  din  el?“  Şi  părintele  Bucur  răsuflă
       văzându-te  pe  tine,  popă  dela  sate,  să  râdă   în  aer.  „A  doua  am  să-mi  însemn,  că  ce  plă­
       batjocoritor?                    teşte prietinia lor, care ţi-o arată câteodată.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14