Page 1 - 1908-23

LUCEAFĂRUL

REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTA. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
sub îngrijirea unui comitet de redacţie.
Colaboratori: I. Adam, I. Agârbiceanu, Z. Bârsan. G. Bogdan-Duică, Dr. I. Borcia, Dr. T. Brediceanu,
I. Ciocârlan, V. Cioflec, Al. Ciura, Maria Cunţan, I. Duma, Elena Farago-Fatma, O. Goga, Dr. I. Lupaş,
Dr. G. Murnu, H. P. Petrescu, Ecaterina Pitiş, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, M. Simionescu-Râmniceanu,
I. U. Soricu, Caton Theodorian.

Orice reproducere, fără indicarea izvorului, este oprită.

Fie iertaţii.
»
- Schiţă. -
Cum se făcuse de ne apucase ziua ne­ nele deschise mai de timpuriu. Deasupm
dormiţi şi de pierdusem o noapte în blestă- într’o verigă de fier, atârnă o uriaşă înănuşe
măţii, nici eu nu mai ştiu. Iar pe unde fu­ roşie de lemn şi de desubt se cetiâ numele
sesem nu ne mai aduceam aminte. Cafenele, bandagistului Woloner. Dinnaintea prăvăliei
berării, concerte, Flora, Herăstrău, se învăl- un trecător zăbavnic ca noi, ori, cine ştie,
măşau în minţile noastre şi din toate nu se vre-un năcăjit, groscior, scurt cu mustaţa tunsă
mai alegeâ nimic. Miros de fum de tutun şi verzui la chip, se oprise şi loviâ cu băţul
amestecat cu miresme tari de tămâioare şi în mănuşa negustorului de-i şi ţignise un deget
de micşunele ni se încuibase în hainele pe cari de lemn. Negustorul, cu părul vălvoiu,arzându-i
le atinsese trupuri de femei frumoase. Ziua ochii în cap ca nişte tăciuni, într’o flenderiţă
împânziâ albeţi sfioase pe zidurile Bucure­ scurtă şi fără guler la cămaşe, cum îl apucase
ştilor şi noi coboram, isprăviţi, dinnaintea zorul, alergase să-şi apere prăvălia şi avutul
unei cafenele. Nu ne ’nduram să mergem pe din galantarul ameninţat de băţul năbădăios
la odăile noastre dela hoteluri, unde n’avusese al acestui drumeţ băut, ori zănatic. Sergentul
cine să pună o mână de vreascuri pe foc. din răspântia uliţilor, om hotărît, mijlocise
Aşa e când se ’ntâlnesc prietinii din patru să scape spinarea negustorului de loviturile
colţuri ale ţării, dupăce nu s’au văzut de mult. ce-i cărâ necunoscutul, fiindcă-i ceruse so­
Atâta vorbisem, atâta râsesem, atâta fle- coteală. Trecătorul făcuse nişte ochi de dihor,
cărisem că acum ne eră chiar silă unii de spumă de ciudă şi stă gata să se repeadă
alţii. Da vezi că ne pătrunsese frigul şi ni la sergent, că se amestecase unde nu-i fierbea
se făcuse dor de-o beutură ferbinte, de un oala. Atunci unul dintre noi, Tudoriţă Enă-
ceaiu... Somnoroşi şi tăcuţi ne aşezasem la chescu, sări într’ajutorul bătăuşului, trântind
o masă dintr’un colţ al cafenelei, lângă soba uşile după el şi ţipând la noi:
de tuciu ce ne răsfăţa cu dogoriala ei mo- „Săriţi băeţi, că-i domnu Costică Istă-
leşitoare, adăstând pe chelnerul ce tot bo- cescu-Bimbirică, dascălul meu de matematici
dogăniă pe la hogeac şi pe sub tronul ca­ dela Sfântu-Sava“. Dac’auzirăm aşa, ţop şi
sieriţei, după rom şi după zahăr. noi după el, în uliţă, şi ia-l pe sergent mai
Cum rămăsesem aşa, moţăind, deasupra cu binele, mai cu ifose, ca să-i dea pace
mesei goale, într’un timp ne pomenirăm toţi dlui Istăcescu. Dar încăpăţînatul de sergent
în picioare, lângă geamul cel mare de cleştar nu vrea să ştie de noi şi cât p’aci să ne şi
pe unde se vedea uliţa goală, câţiva birjari înşface cu stânga lui de oţel, cum înşfăcase pe
înţeleniţi pe caprele trăsurilor, caii cu cape­ domnul Istăcescu cu dreapta, pe după gu­
tele plecate, hotelul de peste drum, cu por­ lerul surtucului. Mai cuminte şi mai milostiv
ţile zăvorite şi un ochiu de prăvălie cu obloa­ decât omul puterii, mânuşarul se înduplecă
1