Page 10 - 1908-23
P. 10

552                        LUCEAFĂRUL                 Nriil 23, 1908.
            —  Şi  ce  zici  tu,  draga  mea?  întrebă  mama,   Şi  Ingeborg  Granliden,  cu  scufiţa  ei  albă
          apropiindu-se şi ea de fată.      ca zăpada, intră:
            Ea  şedea  tot  în  colţ  şi  toţi  steteau  acum   Mă  cam  tăia  pe  mine  capul,  deşi  Să-
          în  jurul  ei,  afară  de  Torbjorn,  care  rămase   mund  nu-mi  spusese  nimic.  Şi  dac’  am  văzut
          acolo unde se aşezase la început.  că nu se mai întorc, am venit şi noi încoace.
            —  Scoală-te,  fată,  —  îi  şopti  mama;  ea  se   —  Da,  aci  sunt  toate  după  pofta  inimii
          sculă,  zâmbi...  apoi  se  ’ntoarse  şi  ’ncepu  a   tale, — şopti Sămund şi-i făcu loc să s’apropie.
          plânge.                               Dumnezeu  să  te  binecuvinteze,  că  l-ai
              Dumnezeu  fie  cu  tine,  acum  şi  ’n  tot­  ştiut  apropia  de  tine,  îi  zise  ea  SynnOvei  şi  o
          deauna,  —  zise  mama  şi,  îmbrăţişându-o,   îmbrăţişa  şi-o  mângăiă.  Ai  ţinut  cu  credinţă
          plânseră  amândouă.  Bărbaţii  se  întoarseră   la  el,  fata  mea,  şi  la  urmă  tot  ce  ai  vrut  tu
          fiecare în altă parte.            s’a  împlinit  —  şi  o  netezea  pe  obraz  şi  pe
            —  Acum  du-te  la  el,  —  urmă  mama  plân­  păr;  iar  lacrămile  îi  lunecau  pe  faţă;  ea  nu
          gând, şi o depărtă binişor.       le  băgă  în  seamă,  dar  Synnbve  i  le  ştergeâ
            Synnove  făcu  un  pas  şi  rămase  pe  Ioc;   cu grije.
           Torbjbrn  sări  în  sus,  îi  apucă  mâna,  o  ţinu   —  Da,  draga  mea,  capeţi  o  mândreţe  de
           strâns;  nu  ştia  ce  să  mai  facă  şi  rămase   flăcău, şi o mai strinse odată la piept.
           aşa  până  ce  ea  îşi  trase  încet  mâna.  Steteau   —  Maica, din bucătăria ei, — zise Sămund —
           tăcuţi unul lângă altul.         ştie  mai  mult  de  viaţă  decât  noi  care  trăim
            Uşa  se  deschise  fără  sgomot  şi  o  voce   în clocotul ei.
           sfioasă întrebă:                   Rând  pe  rând  se  domoliră  lacrimile  şi  în­
            —  Synnbve e aici ?             duioşarea.  Karen  se  gândi  să  gătească  de  cină
            Era Ingrid Granliden.           şi  rugă  pe  Ingrid  să-i  ajute  „că  Synnove,  azi,
            —  Da, e aici, intră numai! — răspunse  şi-aşa nu-i bună de nimic".
           tatăl.                             Şi  amândouă  s’apucară  să  facă  o  ciorbă
            Ingrid stâ la ’ndoială.         cu  zmântână,  pe  când  bărbaţii  şi  Ingeborg
            —  Intră, intră, că toate-s bune.  vorbeau de seceriş şi de alte multe.
            Ea păreâ încurcată.               Torbjorn  se  aşezase  la  fereastră;  Synnbve
            —  Mai e cineva cu mine.        se  strecură  binişor  lângă  el,  îi  puse  mâna  pe
            —  Cine?                        umăr şi îi şopti la ureche:
            —  Mama.                          —  Unde te uiţi aşa?
            —   Intraţi  numai  —  strigară  toţi  patru   El  întoarse  capul,  se  uită  lung  şi  cu  drag
           deodată.                         la ea, apoi iar pe fereastră:
            Karen se ’ndreptă spre uşă.       —  Mă  uit  la  Granliden...  Ce  frumos  se
               Poţi  intră  voioasă,  mamă  !  se  auzi  vocea   vede de aici!
           Ingridei.
                                                           Trad. de Oct. C.-A. Tăslăuanu.
                                         (Sfârşit.)
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15