Page 11 - 1908-23

Nrul 23. 1908. LUCEAFĂRUL 553

S o n e i.
De m’a iubit, de-a fost o rătăcire, Şi eu atâta ştiu: Că mi-a fost dragă,
Eu nu mă ’ntreb. Şi n’oi şti niciodată. De umbra ei cucernic mi-am legat
De unde poate mintea să străbată Norocul meu, viaţa mea întreagă.
Neînţeleasa gândului urzire?
Şi nu mă ’ntreb dac’ a putut vre-odată
De unde ştie marea zbuciumată Atâta foc şi chin să înţeleagă.
Oe ce-i trimife-al zilei dulce mire Şi eu atâta văd: Că m’a uitat.
Atâta foc, atâta strălucire?
I. U. Soricu.
Ea ştie doar’ să cânte, să se zbată.

C â n t e c .
De-acum îşi îngroapă cu frunze cu tot — Tu, suflete, dornic de zări şi de drum,
Cel codru cântarea de sară, Închideţi fereastra gândirii!
De-acuma mai lungi-s şi nopţile reci Bolnavii luminii la ce-or rătăci
Şi viaţa de-acu-i mai amară. In iadul spasmodic al firii?
Demetriu Marcu.

Scrisoare.
De departe, de departe Ştie fir de rosmarin, Bădişor de când fe-ai dus
Iţi trimit, bădiţă, carte: Câtă jale port şi chin, Floare ’n păr eu n’am mai pus;
Va şti slova mea să spună Câtă jale, cât amar, Nici la gât n’am pus mărgele,
Că n’am rost de voie bună Ştie frunza de frăgar, De amar şi multă jele.
Şi că, bade bădişor, Şi cât dor îţi duc, bădiţă,
Arde sufletu-mi de dor. Ştie fir de tămâiţă.
5ă vezi alba mea năframă „Şi tu mână albă, mică,
Ochişorii cum mi-i chiamă: „Năfrămuţa subţirică
— „Mândre flăcări amândouă, „Niciodată să n’o ’mpături,
„Făr’maţi boabele de rouă „Uecinic să ţi-o ţii alături".
„Şi pe câmpu-mi de zăpadă
Simina Bran.
„Picăturile să cadă.
Pe drum.

Eu ştiu că nu m’aşteaptă nimeni, O, noapte! Tu-mi aduci în suflet
Căci nimenea nu m’a chemat, Fiorul primului sărut.
Hi s’a părut c’aud un cântec, Mi s’a părut că văd lumină.
O fi fost moartea. M’a strigat. A fost o stea care-a căzut.
Pe urma mea nu plânge nimeni, Acelaş cer şi-aici şi-acolo,
Căci nimeni nu mi-a zis: Rămâi!... Acelaş praf sub paşii grei,
Un zimbet? O fi iconiţa De m’aş opri —aceeaş groapă...
Care-mi veghiâ la căpătâi. Şi firea-şi merge drumul ei.
I. U. Soricu.