Page 12 - 1908-23

554 l.rCEAFĂRFT, Nrnl 23. 1908.

Corespondenţă din Bucureşti.
Cursurile universitare de vară dela Iaşi. — T. Robeanu.
Domnule redactor, toriografia literară românească, nimeni, dar nimeni nu
Stărueşti să-ţi scriu un articol de informaţie despre poate zice că a întrunit acea aptitudine de puncte de
cursurile dela laşi. îţi scriu ceva. Poate de ajuns. vedere, de criterii şi acea inimă totdeauna în echilibru,
Ministrul instrucţiei a încercat să întemeieze o in­ care să nu nedreptăţească şi să nu părtinească pe
stituţie pe care — fără să spună dela cine — ziarele nici un scriitor; — de ce dar n’am ascultă în sfatul
româneşti au cerut-o de mulţi ani şi care ar împlini literar pe dl G. Ibrăileanu?
la noi rolul ce-1 au şi în alte state apusene; mai Dl V. Pârvan a evocat epoca de întemeiare a
mult chiar: la noi ar împlini şi un rol de propagare neamului: unui ascultător de peste graniţe îi păreâ
a ştiinţei naţionale la Românii cari au nevoe de ea, rău că nu a putut stenografiâ mai ales lecţiile din
dar care n’o pot ascultă decât vara, când, scăpaţi de urmă, despre timpul când Românii, ieşiţi din poalele
ale lor ocupaţii, ar veni în regat să asculte ce se codrilor, ridică capul, voinici şi cu ochii limpezi, cău­
produce în ştiinţa românească. tând în zări graniţe largi pentru dorul lor de viaţă
De aceea se spunea că la aceste cursuri pot fi şi fapte minunate.
primiţi toţi ceice au un grad academic, dar şi ceice Dl C. Botez a cetit din autorii moderni; intenţia
se pregătesc să plece spre el, bacalaureaţii; de aceea unor discuţii stilistice cu cei de peste graniţe, cari au
se admiteau viitori preoţi şi învăţători, adecă „semi­ nevoie de ele, oricât de rari ar fi. a fost realizată
narişti" în anul din urmă al studiilor, şi cu atât mai într’o măsură mai mică, decât merită: Nu trebuiâ să
de grabă actualii dascăli. se creadă că acest fel de cursuri au să fie numai o
în linişte, fără nici un toboşar de reclamă, fără distracţie, o serie de conferinţe, în care, oricum, re­
iluzia că întâia încercare — destul de repede făcută — torica intră pe negândite şi nevoite; aceste discuţii
ar trebui să adune lume ca la nişte festivităţi olim­ ar trebui să fie şi mai multe şi mai căutate, pentrucă
pice, fără nici o proclamaţie, au început câţiva pro­ ele sunt prilejuri de muncă bună.
fesori secundari, de gimnaziu (cum ziceţi Dvoastră), Şi in sfârşit, dl Dr. A. Candrea. Dar dl Candrea
cursurile indicate de minister. merită o apreciare specială...
Ministrul şi-a zis: O astfel de instituţie, susţinută Dr. Candrea este evreu, dar profesor român la un
de statul român, trebue să înceapă cu subiectele cele liceu din capitala ţării. Timpul liber, ce i-1 lasă traiul
mai naţionale. De aceea s’a vorbit despre istoria greu ce-1 ducem toţi profesorii români, îl dedică cer­
română, despre istoria literaturii române mo­ cetării limbii noastre; în societatea filologică — căci
derne — teren plin de controverse — despre limba există una, la Bucureşti, condusă de dl Ovid Densu-
română, pe care bine n’o cunosc decât doar câţiva şianu—Candrea este un izvor de discuţii sănătoase
scriitori mari şi, în altfel, câţiva filologi, — despre şi de inspiraţie linguistică, care nu poate reieşi decât
arta română, care abia în timpurile din urmă a reuşit dintr’o ştiinţă mare împreunată cu fantazie combină-
să atragă atenţia, acum destul de încordată, a lumii toare şi totuşi — şi cunoştinţă amănunţită a rea­
româneşti. lităţii; Cetiţi, de pildă, monografia despre „Ţara
Eră o armonie de comunicări, o intenţie bine Oaşului" şi veţi mărturisi că Dvoastră, filologi vecini
sprijinită din toate părţile. Ceice au ascultat-o şi au cu ea, n’o cunoaşteţi ca acest profesor dela Bucureşti.
simţit-o dela început până la sfârşit, au fost foarte Pentru Candrea există limba noastră, nimic altceva,
mulţămiţi de bogăţia ideilor ce s’au desfăşurat la Iaşi. nici neamul din care se trage şi de care nu se ocupă;
Eram în tren, plecând spre Argeş, unde dl Tzigara- el nu-i un Şăineanu, care aspiră la universitate şi
Samurcaş avea să demonstreze în faţa vestitei mănă­ abia ieşise ori se află încă în nu ştiu care comitet
stiri o parte din ideile desfăşurate la Iaşi. Unul dintre evreesc din capitală. Ministrul Haret, care este un
Bucovinenii care s’a luptat până la capăt cu căldurile deslănţuitor al oricărei energii naţionale care-i pare
Iaşilor, îşi pipăia cu plăcere caietul de notiţe şi-mi că promite ceva şi un ocrotitor al tuturora cari ţin
zicea: „Am însemnat multe aici!" promisiunile lor folositoare neamului, a crezut că
Eră şi cu putinţă! Dr. A. Candrea poate face un curs, decât care —
Dl Tzigara-Samurcaş este un bărbat care va cine eră să-l facă mai bun? însărcinarea venită din
ocupă un loc în istoria desvoltării artei naţionale. partea acestui ministru îl poate mângăiâ de atacurile
D-sa a deschis întâiul muzeu de artă naţională, fapt ce ea i le-a adus din partea acelui fel de Români
caracteristic; este un neobosit popularizator al ei; un excelenţi, dar cruzi astăzi cu orice evreu, blânzi, de
chemător spre păstrarea şi reînvierea ei, spre re­ sigur, mâne, peste un deceniu, tot mai blânzi peste...
aducerea ei în viaţa de azi. un veac ori doi, când va mai scădeâ acea mulţime
Dl G. Ibrăileanu vorbiâ despre o epocă literară, galiţiană şi rusească, ale cărei vinovăţii ne turbură
pe care o cunoaşte perfect; iar aprecierea lui are atât de mult, încât ne fac uneori să nu vedem bine,
drept la existenţă, ca oricare alta: Eu am îndrăzneala concret: Tragedia rassei. Cât despre mine şi alţii, noi
să afirm chiar că în stadiul în care se află astăzi is­ vom ceti şi ascultă totdeauna pe Dr. Candrea, fiindcă