Page 15 - 1908-23

Nnil 23, 1908. LUCEAFĂRUL 557

Dări de seamă.

A. O. Maior: Biblioteca Copiilor ţi a tinerimii, sunt rânduri, cari par a fi fost scrise şi pentru părinţi
voi. 4., cu 13 ilustraţii. Sibiiu, Editura rev. „Lucea­ şi educatori. Aşa de pildă: in „Mama Doica":
fărul", 1908. „Copilul înţelegea tot ce-i zicea doica; dela toţi
Avem înaintea noastră al 4-lea volum al acestei ai căsii trăgea la ea. Când îi cântă mama sau suro­
biblioteci, publicate de dna Tăslăuanu. Volumul acesta rile franţuzeşte cu bebe, ţipă cât îi luă gura. Eră
are următorul sumar: 1. Împărăţia lui Moş-Iene; de deprins cu cântecile doicii: „Puiu mantii e român"
A. O. Maior; 2. Crăciun, poezie de Maria Cunţan; zicea Maria, „mama-doica îi cântă lui româneşte". Şi
3. Mira fată de împărat, de Ioan Lăpădatu; 4. Me- îi cântă aşa cunt se pricepeâ ea, doine de cari se
nageria, de Marian Sasu, cu 8 ilustraţii de Murnu; cântau în satul ei frumos, la Aninoasa."
5. Bolnava (imitaţie după „Bolnavul închipuit" de Sau: „li eră drag portul mândru al sătenilor, iile
Moliere), din franţuzeşte de A. O. Maior; 6. Cotocul şi fotele muiate în fluturi, ce străluceau sărbătoarea
înţelept, din nemţeşte de A. O. Maior. ia 'horă pe trupurile mlădioase ale fetelor, pălăriile
Un cuprins bogat, variat şi foarte bine ales. Atât cu panglici şi cu pene de păun pe cari flăcăii le purtau
prelucrările dnei Tăslăuanu, cât şi bucăţile originale cu atâta mândrie, li erau dragi doinele şi horele pe
sunt foarte reuşite. In special, stăruim asupra fru­ cari le auzea el la ţară, mai dragi ca valsurile şi pol-
moasei poveşti: „Mira, fată de împărat", poveste atât cilc dela oraş...“
de atrăgătoare, încât se poate ceti şi de oameni mari. Iar la sfârşit: „Azi Puiu e om mare. Mama Doica
E o bucată foarte instructivă şi moralizătoare. De lui a ’mbătrânit, vine rar pe la oraş, dar Puiu n’a
asemenea merită să relevăm poezia domnişoarei uitat-o cum nu uită nici ceasurile frumoase petrecute
Cunţan. E un gen de poezie cu care nimeni nu s’ar la Aninoasa. Acum ştie bine că ţăranul care munceşte
putea îndeletnici mai cu succes decât dsa. Am dori în arşiţa soarelui, e frate de-un neam şi de un sânge
ca talentul dsale indiscutabil să-l mai vedem vali- cu boierul care stă picior peste picior în trăsură şi
ditându-se pe acest teren atât de puţin exploatat tnânâncă de-a gata. De aceea, acum, când Puiu e de­
la noi. ' putat, cum a fost tată-său odinioară, apără cu căldură
Tot atât de mult ni-a plăcut Moş-Iene de dna A. interesele celor cu cari a jucat hora în sat la Aninoasa".
O. Maior. O istorioară drăgălaşă, scoasă din lumea Tot astfel în „Copil de pescar", e descris raportul
basmelor atât de aproape de mintea copiilor. intre şcolarul avut şi cel sărac. Emil copilul răsfăţat,
Ghicitura dela sfârşit e prea nimerită pentru a se leneş, dar îmbrăcat totdeauna ca o păpuşe, alungă
furişă în mintea copiilor şi a-i face să îndrăgiască din joc pe Radu, băeţaşul de pescar sărac, întâiul in
cetitul. clasă, la învăţătură, dar cu haine zdrenţuite; şi toţi
Părerea noastră e că acest volum e superior tu­ ţin cu Emil fiindcă acesta le aduce de acasă cofeturi
turor celor trei apărute până acum. E acesta un şi chipuri... iar Radu: „Mâhnit în adâncul sufletului
progres mare şi frumos, care poate să fie un îndemn său simţitor, se ducea în banca lui, împreună mânu­
puternic de a continuă biblioteca aceasta folositoare ţele, îşi îngropa capul în ele şi plângeâ pe înfundate,
pentru cultivarea, cu izbândă şi rodnică, a tinerimii aşa cum numai cei desmoşteniţi de soarte ştiu să
noastre. Biblioteca publicată de dna A. O. Maior plângă, cu lacrimi cari ard mai mult sufletul decât
e o contribuţie — de netăgăduită valoare — la munca obrajii pe cari curg".
săvârşită de şcoala română. O recomandăm tuturor, Dar la urmă, dupăce Radu scapă pe copilul în­
cu căldură, ca un frumos dar de Crăciun. gâmfat dela moarte cu primejdia vieţii lui, Emil se
pocăieşte şi cei doi conşcolari se leagă pe viaţă:
Dr. Petru Şpan.
♦ „Şi aşa, încet, încet, între cei doi băieţi se născu
o prietenie trainică. Emil, în tovărăşia lui Radu, îşi
Ana Codreanu. „Suflete de copii", Tipografia premeni sufletul de apucăturile rele ce avusese şi
S. Pavlovici, Craiova. Cărticica cuprinde istorioare simţi că i se deşteaptă bunătatea şi mila de cei oropsiţi
morale, parte originale, parte traduse întPo limbă de soartă, însuşiri ce pân’atunci dormise în adâncul
curată şi bogată. Autoarea are darul de a povesti inimii lui".
şi e cât se poate de îmbucurător că foloseşte acest Şi celelalte istorioare sunt tot pe atât de instruc­
dar spre îmbogăţirea literaturii celor mici, de cari tive şi moralizătoare, fără a încetă de a fi şi frumoase
prea puţini se îngrijesc. Ceeace dă şi mai mult şi distractive. Scăderile sunt mici: câteva cuvinte ca
preţ acestei broşuri, e că fiecare istorioară, se simte de pildă: construind, dezordine, merită, exercitau, in­
că a fost scrisă din dragoste mare pentru copii teresă, fricţionat, calităţi, etc... cari, deşi în parte ro­
şi mai ales pentru cei oropsiţi. Se simte tendinţa mâneşti, nu se potrivesc cu felul popular în cari sunt
de a împăcâ pe cei buni cu cei răi, pe cei slabi scrise istorioarele şi foarte uşor se pot înlocui.
cu cei tari. „Micul toboşar" e o povestire care va Şi dedicaţiile s’ar puteâ lăsă la o parte, căci munca
aprinde dorinţi frumoase în mii de inimioare şi va noastră nu trebue închinată numai câte unuia ci „tu­
învăţă pe copii să iubească vitejia! In unele istorioare turor copiilor",.cum zice însă-şi autoarea.