Page 17 - 1908-23

Nrul 23, 1908. LUCEAFĂRUL 559

C r o n i c ă .
f Victorien Sardou, (1831 — 1908). La 8 Noemvrie acestei firi escepţionale. De obiceiu aceste două în­
n. a încetat din viaţă bătrânul dramaturg francez, Vic­ suşiri se neutralizează una pe alta. Sunt rari indivizii
torien Sardou, care întreagă viaţa şi-a închinat-o artei, cari pot să armonizeze aceste însuşiri contrare. Şi
reuşind să creeze opere durabile, ce-i asigură nemu­ Sardou a fost unul dintre aceşti indivizi, rari şi ciu­
rirea. Iată cum apreciază criticul francez Emile Fa- daţi ai omenirii, care a avut secretul de a impăcâ ac­
guet opera sa. Timp de o jumătate de veac, Victorien tivitatea şi diversitatea spiritului său, printr’o rodnicie
Sardou a creat opere de artă, a fost un cercetător, de admirat.
un istoric, un psicholog şi s’a ocupat cu multe altele Poate secretul lui, conştient sau inconştient, a fost
peniru a-şi satisface neadormita lui dorinţă de a şti. acesta: Un mare monument central, a zis un eminent
E mai ales un dramaturg care, ca rodnicie, se poate cugetător, şi apoi câteva mici clădiri de recreaţie, iată
asemănă cu Lope de Vega sau Calderon, căci a scris ce trebue să clădeşti ca să poţi avea o viaţă înde­
peste o sută de piese, dintre cari cel puţin două părţi lungată.
s’au bucurat de adevărate succese.') Sardou e şi un Viaţa lui Sardou cam aşa a fost organizată. Marele
erudit al istoriei revoluţiunii franceze, un istoric al monument central eră teatrul său; micile clădiri de
Parisului, foarte bine informat şi sigur. S’a ocupat plăcere şi recreaţie erau istoria Parisului, istoria revo­
cu multă stăruinţă, curiozitate şi pătrundere de ştiin- luţiunii franceze, ocultismul şi ştiinţele psichice. Arta
lui a fost că a ştiut să întrebuinţeze pentru teatru
toate studiile sale, construind din când în când piese
cu amintiri din istoria revoluţiei franceze sau cu amin­
tiri din studiile psichice.
Şi astfel în creaţiunilc lui, alături de drame în genul
lui Corncille şi Shakespeare, ca Ura (La Haine) şi
Patria (La Patrie), s’au strecurat comedii ţesute din
anecdote sau fantazii, ca Pamela, Merveilleuse sau
Sorciere (Vrăjitoarea).
Acest fapt dovedeşte îndestul că Sardou, care a fost
adeseori învinovăţit că nu are în vedere decât interesul
material, in creaţiile lui, a scris numai pentru a-şi satis­
face o necesitate sufletească, ca orice artist adevărat. El
ştiâ bine că scriind o dramă cu subiect din revoluţia fran­
ceză sau o dramă spiritistă, nu va aveâ parte să întâl­
nească marele succes popular, pe care i-1 asigurau
comediile uşoare de moravuri, sau dramele mişcătoare
şi zguduitoare, spre cari îl îndrumă firea sa şi fondul
Victorien Sardou. puterii lui de creaţie. Dar lumea revoluţionară, atât
de scumpă lui şi scumpele lui teorii despre Ludovic al
ţele psichice şi oculte. El a fost unul dintre aceia, că­ XVII-lea la Templu, precum şi teoriile, imaginaţiu-
rora se potriveşte de minune versul lui Voltaire: nile şi convingerile lui dragi despre spiritism, îi im­
puneau datoria de a înfăţişă pe scenă subiecte ce i-au
Tons Ies gouts â la fois sont entrds dans mon ânie.
(Toate gusturile deodată au pătruns in sufletul meu.) preocupat mintea, i-au ademenit inima atâta vreme.
Un mare monument central împrejmuit de mici clă­
Activitatea şi diversitatea spiritului sunt fondul diri de recreaţie şi plăcere, şi acestea legate cu multă
îndemânare şi măiestrie de monumentul central, iată
’•) Dintre principalele opere ale lui Victorien Sardou ce-l face pe Sardou, să fie un bun architect al vieţii
cităm: Taverna studenţilor (1854); Candida; Primele sale artistice.
arme ale lui Figaro; Domnul Garat; Pres-Saint-Ger- Monumentul central e impunător şi durabil. Dra­
vezii (dela 1859—1862); Pattes de Mouches (1860); mele lui istorice conţin pasiuni nobile şi pasiuni eroice,
Intimii noştri (1861); Pappillionne; Merele vecinului pe cari mulţimea tuturor veacurilor le va înţelege; co­
(1864 1865); Holteii bătrânii; Familia Benoîton; mediile lui sunt icoane plăcute ale moravurilor tim­
Bunii noştri săteni (1866); Patrie (1869); Regele Car- pului, cari întotdeauna sunt dramatice şi pline de
rotte, operă-buffă cu muzică de Offenbach (1872). interes şi curiozitate, cari nu lasă pe spectator să ră­
Apoi Rabagas, Ura, Dora, Burghezii din Pont-Arcy, sufle înainte de a fi căzut cortina. O varietate ne­
Daniel Rochat, Să divorsăm, Odetta, Feodora, Theodora, sfârşită, o vecinică noutate în alegerea subiectelor,
Tosca, Marchisa, Belle-Maman, Cleopatra, Thermidor totdeauna cu sfârşituri neprevăzute, întotdeauna juste,
(1891), Madame Sant-Gene al cărei număr de repre­ mijloace extraordinare de a înlătură indiferenţa sau
zentaţii a fost enorm. Iar mai în urmă: Vrăjitoarea, neatenţia unui public îmbuibat de imaginaţiuni dra­
Robespierre şi Dante şi altele. matice, un fel repede şi brusc de a aruncă publicul