Page 5 - 1908-23
P. 5
N iul 23, 1 DOS. LUCEAFĂRUL 547
Fontanclli răposase însă de curând, într’o urechea. Se ’nţelegeâ, după faţă-i, că nu erâ
casă de sănătate, după ce dăduse foc per sigur dacă glasul paserii, ce-1 făcuse să se
delelor din cancelaria liceului, zicând că şi-a însenineze şi să uite paguba galoşilor, veniâ
închipuit arderea Troei şi dl Dutnănescu se într’adevăr de aproape, ori de pe afară. A
mângâia de această crudă despărţenie meste •doua oară răţoiul măcăni mai puternic şi pe
când din fălci, rozându-şi vârfurile mustăţilor, lungul scândurii dela o bancă, se alese o
chinuindu-şi barbişonul, tăinuind prin clasă bătaie de aripi, icnetul pasării ce se sbâteâ,
cu duhurile şi visând cai verzi pe pereţi, pe căsnindu-se să scape. Apoi o aripă udă,
când nouă ne turuiâ gura tocând vrute şi cu penele sbârlite, obosită şi neputincioasă,
nevrute, îndrugând „Crezul“ sau „Sub o stâncă se întindea ca o apărătoare pe scândura sli
neagră", pentru care apucam câte-un 9, foarte noasă şi pliscul lătăreţ i se priponiâ într’un
codat, la catalog. De se ’ntâmplă însă, să se vraf de cărţi şi de caiete. Cel mai deochiat
încurce şcolarul şi să se întrerupă din reci la învăţătură, Gheorghiţă Tibacă, turbură li
tare, băgarea de seamă a domnului Dumă- niştea cursului cu tărăboiul ce iscă aducerea
nescu se opriâ asupra celor spuse şi prin răţoiului în ora de istorie.
zând de veste că-i trage cu rugăciuni şi cu „Ce ai acolo, ţingăule?" se răsti domnu
poezii în locul capitolului din istorie, săriâ Alexe.
de un cot. Şi atunci ţine-te ocară şi urechială „Un boboc de raţă, domnule; ini-a dat
de vuiâ clasa. tata să-i cumpăr din târg; i-1 duc după ce
Totuş domnul Alexe erâ slăbiciunea liceului. ne-o da drumul...“
El şi mâniat tot bun erâ, că nu micşoră no „Cât ai dat pe el?"
tele şi nu purtă pică. La istorie nu se po „Şaptezeci de bani..."
menise corigent ori repetent. Domnul Alexe se scotoci prin buzunare,
îşi aveâ tabeturile lui, slăbiciunile lui, împlini doi gologani de aramă din buzunarul
domnul Alexe. De dimineaţă îl găsiai în piaţa vestei cu o sfănţoaică de argint dintr’o pungă
Elca, cercând salipul dela turci, gustând din de arnici, şi-i dete lui Tibacă.
oalele cu iaurt şi morfolind câte un covrigel „Na, să-l duci la Marişca, acasă... Cum
între gingii. peri altu lui taică-tău..."
Dacă-1 nimereai cu niscai târguieli, miro Pentru noi asta stârnise un haz straşnic,
denii de primăvară, turte de unt ori săcu dar între domnul Alexe şi Tibacă erâ un lucru
leţul cu sămânţă de cânepă de dat la scatii obişnuit. Tibacă vindeâ, cu ăsta, pe al nu ştiu
lui, strânse totdeauna într’o basma roşie, po câtelea răţoiu. Pân’ aci târgul se petreceâ
pească, te ochiâ, îţi încărcâ braţul şi te tri- în piaţă unde se întâlneau, dar cum se în
meteâ să i le duci acasă: tâmplase că în ziua aceea domnu Alexe să
- „Ăsta, ţingău, ia pune mâna ici şi du se scoale mai târziu, Tibacă fusese silit să-şi
târguielile la Marişca, jupâneasa mea." aducă marfa la liceu. Neştiind cum să por
în clasă nu-i stau niciodată minţile în cap, nească târgul, chemase atenţia profesorului
trăiâ între noi doar cu trupul. Intr’o zi, cum strângând pe răţoiu de coadă, sigur că după
se plimbă printre bănci, cu mâna sub bărbie ţipătul paserii o să vină şi propunerea de
şi cu ţăcălia între dinţi, numărând scându cumpărătoare, Ia care Gheorghiţă Tibacă
rile pardoselei pe când unul dintre noi îi da câştigă câte-un bănuţ şi chiar doi-trei, în
cu „Ronsard la Taluza", a lui Alexandri, în fiecare zi. In curtea profesorului nostru pâlcul
loc de bătălia dela Wissenburg din Alsacia, de raţe se făcuse mare şi târgul lui Tibacă
el îşi priviâ boturile ghetelor căscate şi to mergeâ strună.
curile scâlciete, bocindu-se pe urma galoşilor Dar într’o zi i se ’nfundă. Domnul Alexe
ce-i furase, de dimineaţă, o slujnică necre veni la lecţie şi dela cel dintâiu măcănit intră
dincioasă. Tocmai când se certă mai cu temei la tocmeală:
cu slujnica fugită, dintre bănci răzbi un mă- „Cât ai dat pe răţoiu, ţingăule?"
căit de răţoiu ce păreâ gâtuit. Domnul Alexe „Cinci gologani, domnule Dumănescu".
înnălţă capul, privi peste ochelari şi aplecă „Ieftin mă, ieftin zău... Ia să văd n’o