Page 7 - 1908-23

Nrtil 23, 1908. LUCEAFĂRUL 549
Ziua crescuse, ceasurile curgeau, limbile întrerupse Enăchescu, privind orologiul din
clopotelor dela „Independenţa" sunau Pom- coroana de stejar dela comptoarul casieriţei.
polaizii. „Ce ceasul prânzului, bre? Ceasul som­
„Mă, ştiţi voi că e ceasul prânzului?" nului, vrei să zici..."
Catoti Theodorian.

Strofe din cătun.

— „Noapte grea şi vânt afară — „La portifă ’n drum duşmance
Şi-alt opaif nu-i în sat; Toarnă vrăji pe la fâfâni;
Fată harnică, primeşte Fata mamii cea cuminte
Un drumef întârziat." Ieşi pi drumu dă la câni."
„Milă mi-e, drumef, de tine — „Lasă, lasă să vrăjească;
Şi-aud vântul prin grădini, Nu li-ajută Dumnezeu.
Dară mama nu-i acasă Dar’ de-mi fură vr'un hof mintea,
Şi nu pot primi străini." Fără minte ce fac eu?"
— „Fata mamii-ascultătoare, — „Garofifă, mândră fată,
In grădina cea cu flori Lasă spornicul tău fus;
Ieşi, câ-fi fură o vecină Un inel scump de mireasă
Cei mai mândri-ai tăi bujori." Pentru deget fi-am adus."
„Lasă, lasă să mi-i fure; — „Trandafir frumos, bădiţă,
Al|i bujori vor creşte ’n loc. Dino, vino; te-am dorit
Dar' de-mi.fură vr’un hof ochii, Şi-s acasă singurică,
Mi-a furat şi-al meu noroc." Cum e bine de iubit."
G. Rotică.

Nocturnă.

iubitei mele ’nstrun cântare nouă, Coboară noapte, să-ţi cuprind suflarea,
Intruchipată’n fapt de blândă seară, Şi freamătul de-argint, ca de petale...
Când crinii albi şi-apleacă fruntea iară, Coboară lin şi dorurile tale,
Şi genele sunt umede, de rouă... Să-mi adumbrească’n vraja lor, cărarea.
Când florile adorm şi trandafirii Coboară noapte tainică, măreaţă,
S’aprind de dor şi muguri dau în floare, Cu ’mpărăfia ta de umbre şi de şoapte,
Când fărâmată ura ’n suflet moare, Cu-aleanul tău de visuri, vino noapte,
Şi freamătă ’n caişi, doinind, zefirii... Din codri mufi, învestmântată’n ceată...
Miresei mele ’nstrun cântare lină, Coboară iar din peştera azură,
Miresei dulci, din clipele durerii... Şi-alină-mi blând, a patimilor clipă...
Ci vino noapte ’n boarea sfânt’ a serii O du-mă sus, pe ’ntinsa ta aripă,
Şi-a chinului văpaie mi-o alină! Şi ’n lumile de visuri, tu mă fură...
I. Broşu,