Page 10 - 1908-24
P. 10
574 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1908.
şi preţueşte mai mult decât boierul, un copac nu e nici o legătură şi nici o orânduială;
e mai fericit şi preţueşte mai mult decât un tot ce ştiu e aşa de puţin. Sunt un om mo
ţăran şi moartea unui stejar este pentru crea- leşit, nehotărît, nestatornic, prost, închipuit
ţiune o întristare mai mare, decât moartea şi arţăgos, ca toţi oamenii cari au un ca
unei principese bătrâne. racter slab. Nu sunt viteaz. Nu sunt metodic
Aceste idei sunt împrumutate din filo în călăuzirea vieţii mele şi sunt aşa de leneş,
zofia lui Rousseau şi Schopenhauer, pe care încât trândăvia mi s’a prefăcut într’o a doua
Tolstoi îi socotea de cei mai mari cugetători natură.
ai omenirii. Pe Rousseau îl admiră aşa de Nu putem încheia această parte din viaţa
mult, încât îi purtă chipul la gât într’un lui Tolstoi, fără să pomenim părerea lui
medaillon. 1 ) crudă, de mai târziu, despre aceşti ani ai ti
nereţii, la cari, — ne spune el , se gândea cu
Dupăce cunoaştem, în liniamente generale, ruşine şi cu aversiune. Ascultaţi ce scrie în
activitatea artistică a lui Tolstoi între anii
1852 1862, să ne oprim câteva clipe asupra lucrarea sa: „Cum m’am făcut credincios".
„Am omorît oameni în războaie, m’am
vieţii morale-religioase din această vreme. bătut în duele cu gândul să omor pe aiţii;
Şi ’n aceşti zece ani lucrează cu stăruinţă
la desăvârşirea lui morală. am pierdut în jocuri de cărţi; mi-am risipit
averea care erâ stoarsă din sudoarea ţăra
îşi face mereu programe de muncă şi de nilor, pe cari îi pedepsiam cu cruzime; pe
purtare. Când eră subofiţer în Caucaz (Martie
1852) notează în ziarul intim că trei slăbi treceam cu femei uşoare şi înşelam oamenii.
ciuni stau în calea idealului său moral: jocul Minciună, jaf, adulter de tot soiul, beţie, bru
de cărţi, senzualitatea şi vanitatea. talitate şi omor toate aceste fapte ruşinoase
le-am săvârşit; nu erâ crimă pe care să o fi
Cu câteva luni mai târziu scrie, între altele,
următoarea maximă: „Omul care are de scop ocolit şi cu toate acestea, printre oamenii de
rangul meu, treceam de un om relativ moral
fericirea sa proprie, e rău; e rău şi slab celce Această viaţă am dus-o zece ani.
socoteşte că scopul lui final e părerea bună în această vreme am început să scriu, din
a lumii despre el. Acela, care are de scop vanitate, din dorinţa de câştig şi din trufie.
fericirea altora, e virtuos; acela, al cărui
scop e Dumnezeu, e mare." Am urmat ca scriitor aceeaşi cărare pe care
am urmat-o ca om. Şi de dragul renumelui
Când eră ofiţer în Crimea (1855) i-a venit şi al bogăţiei, pentru cari am scris, am fost
pentru primaoară ideia de a întemeiâ o nouă silit a înăbuşi în mine binele şi a mă înjosi
religiune. O religiune ca a iui Isus, dar cu în faţa păcatului. Când scriam, de câteori nu
răţită de dogme şi de misticism, care nu fă-
mi-am chinuit creerul, ca sub masca indi
gădueşte fericirea pe ceealaltă lume ci feri ferenţei şi a glumii să-mi ascund dorul de
cirea de pe pământ. a mă înălţă, de care îmi erâ cuprins întreg
Tot în această vreme îşi face un intero
gator straşnic al personalităţii sale. Iată ce sufletul. Mi-am ajuns scopul şi eram apreciat.
Când eram de 26 de ani, după terminarea
scrie despre sine însuşi:
„Sunt urât, stângaciu, murdar şi incult. războiului, am venit la Petersburg şi am
Sunt pornit spre mânie, un om ce batjoco făcut cunoştinţă cu scriitorii de pe acele
vremuri. Am avut parte de salutări cordiale
reşte pe alţii, grosolan, netolerant şi totuşi
timid ca un copil. Sunt mai mult sau mai şi de multe măguliri." *
puţin un ignorant. Ceeace ştiu, am învăţaf
întâmplător şi pe apucate; în ştiinţa mea Ştim că Tolstoi din Crimea s’a dus la
Petersburg. Aici a făcut cunoştinţă cu aristo
’) La acest loc trebue să amintim că, din punct de craţia înaltă a Rusiei şi cu scriitorii grupaţi
vedere artistic, scriitorul care l-a influenţat mai mult pe în jurul revistei C o n t i m p o r a n u l . Această
Tolstoi a fost Stendhal, cu operile lui Chartreuse revistă, întemeiată de Puşchin şi Pletniof la
de Parme şi Rouge et noir. „Ce ştiu despre răz-
boiu,am învăţat dela Stendhal" ne spune singur într’o 1847, reprezentâ tendenţionismul în artă. Dacă
convorbire cu Boyer din- Paris, pe aducem bine aminte, criticul rus Bielinskii
