Page 13 - 1908-24

Nrul 24, 1908. LUCEAFĂRUL 577
roman, e filozofia poporului rusesc, e filo­ tului major, ci de sufletul oştirilor, de suma
zofia fatalismului oriental, care face pe om forţelor ce alcătuesc o armată şi, mai ales,
jucăria unei puteri necunoscute. Precum de toate împrejurările în cari se desfă­
tot ce există în natură îşi urmează cursul şură aceste forţe, pe cari nu le poate re­
inconştient, determinat de legi necunoscute, glementă şi conduce voinţa unui individ sau
tot aşa şi viaţa omenească nu e decât o hotărîrea adusă de o mână de oameni, căci
neînsemnată expresie a necesităţii de viaţă aceste forţe sunt determinate la acţiune de
a naturii. Şi viaţa noastră omenească, ca şi nenumărate cauze şi motive, ce nu se pot
celelalte fenomene ale naturii, se supune cunoaşte şi stabili de mintea omenească,
orbeşte acelei puteri mistice, pe care, dacă închipuirea unui comandant de armată că
voiţi, o puteţi numi voia lui Dumnezeu. poate hotărî soartea unui războiu prin vo­
Filozoful german Schopenhauer a botezat-o inţa lui individuală e o copilărie şi o ne­
v o i n ţ ă . Libertatea de acţiune a omului e ghiobie. Genialitatea lui şi-o poate dovedi
numai o iluzie, care în realitate nu există, mai mult prin o atitudine pasivă, prin o pre­
căci de fapt ea e rezultanta fatală a puterilor vedere ageră a faptelor, cari prin forţa îm­
înăscute în firea fiecărui om şi a împreju­ prejurărilor trebue să se întâmple. Toate or-
rărilor în cari trăeşte. dinile Iui nu trebue deci să aibă pretenţia
Această concepţie filozofică o ilustrează de a schimbă desfăşurarea firească a răz­
şi o dovedeşte Tolstoi descriind, cu o intuiţie boiului, ci să se mărginească a lăsă curs
genială, războaiele Rusiei cu Napoleon Bona- liber evenimentelor, ce, fatal, trebue să se
parte şi zugrăvind societatea rusească de pe întâmple. De aceea Tolstoi face apoteoza
acele vremuri. lui Kutuzof, comandantul suprem al armatei
Prin descrierea războiului, pe care-1 soco­ ruseşti, care dormeâ în consiliile de războiu,
teşte o barbarie ruşinoasă şi josnică a că­ adormeâ pe câmpul de luptă, ceteâ romane în
lăilor cărora întâmplarea le-a dat frânele pu­ lagăr, nebătându-şi capul cu planuri tactice.
terii în mână, ne arată că teoria individua­ Tolstoi îl preamăreşte şi îl face încorpo­
lităţilor cari conduc destinele neamurilor e rarea sufletului rusesc în războiul cu Na­
o minciună egoistă. Eroii lui Carlyle sunt nişte poleon, fiindcă acest moşneag chior, gras,
ambiţioşi mărginiţi, inconştienţi şi sclavi ai ce abiâ se ţineâ pe cal, a prevăzut că oastea
nimiciniciei lor, ca toţi ceilalţi muritori. Pe corsicanului ambiţios va trebui să piară, în
Napoleon, cu toată genialitatea lui de mare Rusia, după lupta dela Borodino. De aceea
căpitan al războaielor, ni-1 înfăţişează ca pe nu a apărat Moscva, ci a lăsat-o să fie
un om mediocru, care dă ordine unul mai arsă de Francezi, retrăgându-se spre nordul
prost ca celălalt. E un om, care nu e călăuzit oraşului sfânt. Şi prevederile lui s’au îm­
decât de ambiţie şi de forţa împrejurărilor plinit.
în cari a ajuns în urma dorinţii lui de a Când oastea împăratului Bonaparte fu-
parveni cu orice preţ. Statul major al arma­ geâ din Moscva spre Franţa, l-a urmărit,
telor nu ştie niciodată care e situaţia oşti­ dar nu a căutat să-i zdrobească armatele
rilor; în consiliile de războiu, generalii nu flămânde şi goale în mijlocul iernii. El ştia
sunt călăuziţi de interesele ţării, de intenţia că până la hotarele ţării şi aşa o să piară
de a câştigă lupta prin o conlucrare unitară partea cea mai mare din ele şi ştia că prin
desinteresată, ci fac intrigi, îşi pun beţe ’n lupte şi-ar fi pierdut şi el jumătate din ar­
roate unul altuia nu execută hotărîrile con­ mată. N’a voit să urmărească duşmanii peste
siliilor de războiu, numai ca să zădărnicească hotarele ţării, fiindcă asta însemnă o neno­
planurile făcute de alţii. rocire pentru neamul lui. Şi Kutuzof eră
Tolstoi arată, prin înşirarea amănunţită a convins că aşa gândeşte întreg poporul
evenimentelor, cari se bazează pe studii stra­ rusesc, întreaga Rusie, peste care apusul a
tegice foarte întinse şi foarte serioase, că trimis năpasta războiului. Şi, afară de ceice
războaiele nu se câştigă nici de cătră coman­ dorm pe perini moi şi visează la măriri de­
danţii supremi ai oştirilor, nici de generalii sta­ şarte, aşa se şi gândeâ.