Page 16 - 1908-24

580 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1908.

talistn îl face pe Andreii! Bolkonskii din ateu râd de dânsul şi-i zădărnicesc toate inten­
ce eră, un credincios convins, care se des­ ţiile umanitare, iar francmasonii îl despoaie
parte de „valea plângerilor 11 cu o linişte se­ mereu de parale. Vede că şi francmasoneria
nină şi cu iubirea vecinică, mai presus de e o minciună în practica vieţii şi, pentru cei
viaţa pământească, ce i-a sădit-o în suflet mai mulţi, un mijloc de a parveni.
credinţa în Dumnezeu. A muri, pentru el, care Când izbucneşte războiul Rusiei cu Na­
e numai o mică părticică a iubirii, înseamnă poleon, se rătăceşte pe câmpul de luptă şi
a se întoarce la izvorul vecinie şi nemărginit se cutremură de priveliştea îngrozitoare a
al iubirii dumnezeeşti. măcelului de oameni. Când Napoleon intră
Un alt erou, Pierre Bezuchof, cel mai re­ în Moscva, Pierre rămâne în oraşul încins
prezentativ şi mai neaoş tip rusesc al roma­ de flăcări, cu gândul să se jertfească pentru
nului, e un om de un caracter uman, o in­ binele obştesc, pentru mântuirea ţării sale,
teligenţă misterioasă, un om nehotărît, sen­ străpungând c’un pumnal inima celui ce-a
timental, bun, darnic, greoiu şi stângaciu. EI pricinuit nenorocirea Europei. Firea lui ne-
e întruparea evoluţiei sufleteşti a lui Tolstoi hotărîtă, lipsa de voinţă nu-1 ajută să să­
însuş; e icoana sufletească a boerimii, care vârşească fapta eroică. Ajunge prisonier,
se sbate pentru înaintarea şi întărirea ţără­ luându-se la bătaie cu nişte soldaţi fran­
nimii ruseşti. E poate mai mult decât atât: cezi, cari furau şi despoiau oamenii pe
e omul care vrea să-şi aducă în armonie stradă.
desăvârşită viaţa lui individuală cu viaţa în închisoare duce o viaţă mizerabilă ca toţi
tuturor semenilor săi. ceilalţi prisonieri. Se miră singur de ceeace e în
Acest Pierre Bezuchof, care moşteneşte stare să îndure şi să supoarte firea omenească.
bogăţiile tatălui său natural, se însoară cu o Unul dintre prisonieri, un ţăran rus, Platon
aristocrată frumoasă, fără să-şi dee seama dacă Karataief, prin simplicitatea lui, prin seni­
o iubeşte sau nu. Soartea şi firea lui nehotă- nătatea şi liniştea lui sufletească cu care
rîtă l-a aruncat în braţele ei, ca aceasta să-şi rabdă ceeace i-a fost scris, trezeşte în Pierre
poată bate joc de sufletul şi cinstea lui. o revoluţie morală. Aristocratul rus, bogat,
Aristocrata scăpătată, când se vede nevasta civilizat, găseşte idealul vieţii întrupat în
bogatului şi nătărăului Pierre, începe să ducă acest ţăran simplu, neştiutor de carte, care
o viaţă sensuală, se încunjură de curtezani, e însăşi natura, în toată curăţenia şi subli­
făcându-se, prin frumseţea ei, un idol al Don mitatea ei. Acest ţăran e tipul vecinie al ade­
Juanilor din Petersburg şi Moscva. vărului, al frumseţii şi al bunătăţii. Viaţa lui
Bietul Pierre ajunge de batjocura lumii şi, Karataief, dupăcum o înţelegea el, n’aveâ nici
ca să-şi spele ruşinea ce-i pătează numele, o însemnătate ca viaţă de sine stătătoare, ci
se bate în duel cu un amant al neveste-sii, numai ca o parte dintr’un întreg mare. Şi, fiind
pe care-1 răneşte, deşi până atunci n’avusese conştient de aceasta, toate faptele şi toate
pistol în mână. Un capriciu al întâmplării. vorbele lui erau o armonie desăvârşită, ce se
Pierre, neputând divorţa, fiindcă la Tol­ desprindea din firea Iui ca parfumul dintr’o
stoi căsătoria numai moartea o poate des­ floare.
face —- dă nevestei sale venitul unor moşii Tolstoi vrea să ne arete că fericirea ome­
mari şi nu mai trăeşte cu ea. Trece prin nească e a se căută în viaţa primitivă a na­
crize sufleteşti, până când, în sala de aştep­ turii, în altruismul moral de a ne identifică
tare a unei gări, se întâlneşte, întâmplător, cu soartea semenilor noştri, ca şi în C a z a c i i.
cu măiestrul francmasonilor din Rusia. Acesta „lubeşte-ţi deaproapele ca pe tine însuţi“ e
îl convinge că fericirea omenească e a trăi principiul moral, e idealul omului într’adevăr
pentru alţii. Pierre intră în loja francmasoni­ superior. De aceea Pierre Bezuchof cât trăeşte,
lor, încearcă să trăiască o viaţă morală, con­ caută să stabilească echilibrul între viaţa lui
form jurământului ce l-a făcut, începe să facă individuală şi viaţa celorlalţi oameni, se fră­
şcoale la sate şi să se intereseze de bună­ mântă să croiască o cale nouă societăţii ru­
starea ţărănimii. Administratorii moşiilor lui seşti şi întregei omeniri.