Page 17 - 1908-24

Nrul 24, 1908. LUCEAFĂRUL 581
Aşi depăşi marginile unei conferinţe, dacă în nici o literatură şi veţi avea prilej să cu­
aşi încercă să Vă povestesc cum zugrăveşte noaşteţi taine sufleteşti, pe cari nimeni afară
Tolstoi aristocraţia rusească, pe care ne-o de Tolstoi nu vi le poate înfăţişă cu atâta
înfăţişează demoralizată şi lipsită de orice realism şi cu atâta genialitate.
ideal moral. Amintesc numai că renaşterea *
morală a lui Pierre, care a trecut prin pur­ Doamnelor şi Domnilor, la sfârşitul anilor
gatorul suferinţii şi care a cunoscut deaproape 70, când ajunge la apogeul activităţii literare,
moralitatea ţăranului rus, e un fel de C r e d o când începe să fie cunoscut şi apreciat în
de mântuire pentru boerimea ţării sale, din străinătate, Tolstoi trece printr’o cumplită
care boerime face parte şi Tolstoi. criză sufletească. îndoiala, care l-a urmărit
Sfârşesc aici, adăugând că R ă z b o i ţ i ş i întreagă viaţa, îl chimie tot mai mult, îl face
P a c e în întregimea lui e o epopee naţio­ tot mai melancolic. Cel ce-a adâncit tainele
nală a Rusiei, e cum a zis un critic rus: vieţii, cel ce-a pătruns, cu ochiul său ager,
O icoană a vieţii omeneşti; o icoană a Ru­ unghierele cele mai discrete ale sufletului
siei dela începutul secolului al XlX-lea; o omenesc, nu s’a putut opri la hotarele negu­
icoană a ceeace se numeşte istoria şi răz­ roase ale vieţii, ci voia să ştie ce e dincolo
boiul popoarelor; o icoană desăvârşită, care de aceste hotare înguste. Voia să ştie ce
ne înfăţişează fericirea şi mărimea, durerea înţeles are fiinţa mărginită a omului în uni­
şi josnicia oamenilor. versul nemărginit? Ce înţeles are viaţa ome­
în al doilea roman, Ana C a r e n i n, Tolstoi nească? Ce e binele, şi ce e răul? Voia să
ne zugrăveşte societatea rusească din timpul ştie ce e el, de ce trăeşte şi cum trebue să
său, din epoca reformelor. Cuprinsul roma­ trăiască? S’a chinuit ani de-arândul să gă­
nului se poate spune în câteva cuvinte. Ana sească un răspuns mulţămitor la aceste în­
Carenin, nevasta unui funcţionar superior de trebări. Se adresă, ca un al doilea Faust,
stat, îşi înşală bărbatul cu un ofiţer şi îşi ştiinţei, filozofiei, religiei, dar din toate părţile
părăseşte casa. Acesta o părăseşte, iar ea echoul misterios al necunoscutului îi răs­
se aruncă înaintea trenului. Alături de istoria pundea: Nimic, nimic! Şi acest răspuns îl
acestui adulter pedepsit, se desfăşură idila desnădăjduiâ. După multe frământări sufle­
de dragoste între Kiti şi Levin, în care teşti, se reîntoarse la credinţă, pe care o
Tolstoi se descrie în mare parte pe sine în- părăsise din copilărie, începu să cetească
suş. în acest roman e descrisă, tot aşa de Evangelia, acest izvor curat al învăţăturilor
amănunţit, viaţa din saloane ca şi viaţa din creştine, şi sufletul lui Tolstoi se însenină,
colibele ţărăneşti. Soartea Anei Carenin e se tămădui. A găsit într’ânsa rostul vieţii, a
soartea aristocraţiei ruseşti care, fiind roaba găsit adevărul pe care, pân’atunci, îl căutase
patimilor şi plăcerilor ei egoiste şi căl­ înzadar cu mintea şi cu inima lui.
când în picioare legile morale, trebue fatal Să nu vă închipuiţi, însă, că această con­
să piară. Iar Levin e aristocratul rus, care vertire a lui e un semn de slăbiciune a
s’apropie de ţărănime, coseşte iarbă şi-şi bate vârstei, că e un fel de evlavie teologică a
capul cu reforme; e aristocratul conştient, unui bătrân neputincios, cum îl socotesc
care îşi caută scopul vieţii în afară de in­ unii dintre compatrioţii lui. Tolstoi nu cade în
teresele lui personale, punându-se în servi­ genunchi înaintea fiinţei necunoscute ce ocâr-
ciul lui Dumnezeu şi trăind pentru sufletul muieşte lumea, închinându-se ca un apostat,
său. Levin arată calea de mântuire pentru ca un învins. Geniul lui cercetează amănunţit
aristocraţia rusească. toată ştiinţa teologică; învaţă limba greacă
Mă mulţămesc cu această indicare a ideilor şi ebraică, ca să poată ceti textele biblice în
fundamentale ale romanului, neavând timp original; supune unei critice neîndurate toate
să vi le ilustrez cu amănunte din viaţa lui dogmele creştine; dă Evangeliei o interpretare
Levin şi a Anei Carenin. Vă rog însă să cetiţi originală şi întemeiază o nouă religiune.
acest roman şi credeţi-mă că nu o să vă Nu e nici timp şi nu e nici în intenţia noastră
pară rău. Veţi găsi pagini cum nu s’au scris să analizăm cu această ocazie atitudinea lui