Page 18 - 1908-24

582 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1908.
Tolstoi faţă de biserica creştină. Amintim La acest principiu al d r a g o s t e i , Tol­
numai că Tolstoismul reduce creştinismul la stoi mai adaugă pe cel al m u n c i i : „întru
următoarele cinci porunci, pe cari trebue să sudoarea frunţii îţi vei câştigă hrana".
le observe omul ca să îndeplinească voia înainte de a se face apostolul acestei cre­
Tatălui ceresc: dinţe, care după cum vedeţi e identică cu a
1. Nu supără pe nimeni şi lucrează de primilor creştini, Tolstoi îşi scrie S p o v e ­
aşa ca să nu faci rău altuia, căci răul aduce d a n i a . Se lapădă de viaţa nihilistă şi pă­
rău; cătoasă ce-a dus-o până atunci; începe o
2. Nu dori femeile şi nu părăsi pe aceea, nouă viaţă, călăuzită de dragoste şi preme-
cu care trăieşti, căci schimbarea sau pără­ nită de muncă. Se îmbracă in hainele muji­
sirea lor dă cului rus,
naştere la lucrează cu
destrăbă­ ţăranii pe
lare; câmp, face
3. Nu jură, cisme, duce
căci omul nu întru toate
poate făgă­ viaţa omului
dui nimic; primitiv,
el e în în­ ;propovă-
tregime sub duind şi prin
puterea Ta­ fapte învăţă­
tălui şi jură­ turile mo­
mintele nu rale ale feri­
sunt cerute cirii ome­
decât pentru neşti. Neva-
fapte rele; stă-sa la în­
4. Nu te ceput credeâ
împotrivi că nu e în
celui rău, toate min­
rabdă jâc- ţile, în urmă
nirile şi fă a văzut însă
mai mult că în acest
decât cer om trăieşte
oamenii; nu sufletul unui
judecă pe popor întreg
nimeni şi nu de plugari,
cere să fie Leo Tolstoi şi sora sa Maria (călugărită). care e chie­
judecat, căci rnat să cro­
omul este plin de greşeli şi nu poate fi iască Rusiei un nou viitor, o nouă viaţă.
judecătorul semenilor săi. Răzbunarea nu în această epocă Tolstoi eră firesc să-şi
poate aduce decât răzbunare; schimbe şi concepţia despre artă. Acum el
5. Nu face deosebire între compatrioţi şi nu mai admite decât: 1. arta care exprimă
străini, căci toţi suntem copiii aceluiaş Pă­ sentimente ce isvoresc din concepţia noastră
rinte. religioasă, din concepţia ce ne înrudeşte
Aceste sunt poruncile pe cari le-a dat Isus cu Dumnezeu şi cu toţi oamenii şi 2. arta
oamenilor, ca să cunoască adevărata fericire. care exprimă sentimente accesibile oame­
Vedem că esenţa doctrinei lui Tolstoi se nilor din lumea întreagă. Prima o numeşte
reduce la două imperative: a) Nu te împo­ a r t ă r e l i g i o a s ă , iar pe a doua a r t ă
trivi celui rău prin rău, şi b) Iubiţi-vă unul u n i v e r s a l ă . îşi reneagă toată activitatea
pe altul. literară de până atunci, afară de două