Page 4 - 1908-24

568 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1908.

uşor şi mai bine, îl vom urmări pas de pas, Doamnelor şi Domnilor, Tolstoi e vlăstarul
din copilărie până la vârsta lui de maturitate; unei vechi familii boereşti, care a avut un
ne vom da silinţa să scoatem la lumină rol însemnat în viaţa publică rusească. în
momentele mai importante din desfăşurarea castelul din lasnaia Poliana se pot vedea
individualităţii lui sbuciumate; ne vom opri portretele alor 20 de generaţii de străbuni
numai asupra acelor undulări ale personalităţii ai lui. Unul dintre ei a fost şeful camerei
lui, cari sunt mai lesne de înţeles. secrete şi omul cel mai de încredere al lui
Voind să-l cunoaştem, suntem siliţi a alege Petru cel mare. Acest strămoş a primit titlul
calea cronologică, fiindcă dânsul nu se înşiră de conte, cu prilejul încoronării împărătesei
printre acele individualităţi mari ale omenirii, Catarina, la 7 Maiu 1724.
a căror activitate şi concepţie despre lume Străbunii, după mamă, au fost din familia
se poate rezumă într’o propoziţie. Tolstoi princiară Wolkonskii, căreia a aparţinut mo­
nu'face parte dintre acele suflete monotone, şia din lasnaia Poliana.
fie chiar şi geniale, cari străbat pe o singură Tatăl lui Tolstoi, contele Nicolae lliici
cărare la jâlţul nemuritorilor din Olimp, în- Tolstoi, în tinereţă a servit în armată, a luat
chinându-şi o viaţă întreagă pentru o singură parte la războaie, în cari s’a distins ca om
idee, ca să împodobească comoara culturii îndrăzneţ. Ieşind din armată, moşia părin­
omeneşti. Tolstoi nu e râul cu o al vie sta­ tească fiind încărcată de datoriile făcute de
tornicită de civilizaţie; el nu are o singură tatăl său încetat din viaţă şi având să îngri-
matcă, în care îşi leagănă maiestos valurile jască de o mamă şi de-o soră învăţate cu
rodnice şi strălucitoare de lumină spre marea viaţa luxoasă, scapă din încurcătură căsăto-
veciniciei, cum sunt de obiceiu personalităţile rindu-se cu bogata principesă Wolkonskii,
mari ale popoarelor înaintate în cultură. singura fată la părinţi. Dupăce vinde moşiile
Tolstoi se aseamănă mai mult cu un torent părinteşti, se mută cu întreaga familie la
ce isbucneşte din inima unei ţări părăginite, moşia nevestei sale din lasnaia Poliana.
sălbatice şi pline de buruieni. Străbate cruciş Tatăl lui Tolstoi eră un om mediocru ca
şi curmeziş în toate părţile, se umflă de fur­ inteligenţă şi ca cultură; altfel voinic, plin de
tunile norilor din suflet, se revarsă cu sgomot viaţă şi de-un temperament sangvinic. Toată
peste lumea întreagă, surpând, roscolind adânc viaţa lui s’a ocupat cu administrarea moşiei,
şi distrugând bunuri atât de scumpe oame­ cu vânătoarea şi cu alte sporturi aristocratice.
nilor. Chiar şi atunci când îşi găseşte o alvie Mama lui Tolstoi eră o fire artistică, o
statornică, adeseori înspăimântă lumea cu minunată povestitoare, vorbiâ mai multe limbi
vuete de mânie revoluţionară. Sufletul lui străine. Eră mult superioară soţului ei atât
Tolstoi e într’o neîncetată sbuciumare; e unul ca suflet cât şi ca inteligenţă. îşi iubiâ băr­
dintre sufletele prometeice, vecinie pribege, o batul, fiindcă îi eră soţ şi fiindcă eră tatăl
viaţă întreagă urmărite de dorul de a şti şi copiilor ei, dar n’a fost niciodată îndrăgostită
de a află adevărul. în sufletul lui se res­ de el. Şi-a petrecut viaţa îngrijind de copii
trânge, ca ’ntr’o oglindă, toată complexitatea şi de casă, cetind soacrei sale romane şi
şi toată îndoiala fiinţei omeneşti. îndeletnicindu-se, în ceasurile libere, cu stu­
Şi tocmai această frământare a creerului în diul cărţilor serioase, ca E m i l e al lui
aflarea adevărului, tocmai această sbuciumare Rousseau.
a sufletului său uriaş, care calcă în picioare Părinţii lui Tolstoi duceau viaţa boierilor
formele civilizaţiei omeneşti, face ca Tolstoi ruşi dela ţară. Cu treizeci de argaţi în curte
să fie cel mai specific şi mai tipic repre­ şi cu o moşie întinsă, puteau gustă toate
zentant al poporului rusesc, popor care până plăcerile unei vieţi patriarhale. Dumnezeu,
ia începutul secolului al XlX-lea se poate căruia se închinau cu multă evlavie, i-a
asemănă cu animalele din era terţiară cu binecuvântat cu cinci copii: Nicolae, Sergiu,
trupul mare şi cu creerul mic, popor care Dumitru, Leo şi, o fată, Maşenca, naşterea
numai de-o sută de ani trăeşte o viaţă inte­ căreia a stins viaţa mamei lui Tolstoi.
lectuală europeană, căutându-şi forme noi Leo s’a născut la 28 August v. 1828. Orfan
de civilizaţie. * de mamă la vârsta de un an şi jumătate, a