Page 5 - 1908-24

Nrul 24, 1908. LUCEAFĂRUL 569
crescut sub îngrijirea unei rude îndepărtate, vieţii şi a morţii. Neputând îndură pierderea
Tatiana Alexandrovna Iergoiskii, ce locuia fiului ei, după nouă luni muri şi bunică-sa,
la dânşii. în tinereţă existase o legătură su­ într’o zi de sărbătoare, în care un coleg de
fletească între Tatiana şi tatăl lui Tolstoi. şcoală spusese fraţilor Tolstoi că nu există
Ei au renunţat însă la visele lor, ca acesta Dumnezeu.
să-şi poată mântui familia, căsătorindu-se cu Firea micului Tolstoi ne-o caracterizează
bogata principesă Wolkonskii. Tatiana a rămas poate mai bine excentricităţile Iui. într’o zi
credincioasă sentimentelor ei curate din tine­ sări din etajul al doilea, ca să atragă asupra
reţă, şi, păstrându-şi toată viaţa o seninătate de lui atenţia tuturora, altădată îşi rase sprân­
martiră, s’a împăcat cu soartea ei de a se cenele, ca să nu fie la fel cu ceilalţi băieţi,
jertfi pentru alţii. A iar odată, când făceâ
îngrijit ca o mamă de o călătorie cu familia,
orfanii iubitului ei de se detejos din trăsură
odinioară, neprimind şi se luă la ’ntrecere
a-i fi soţie nici după cu caii, până căzu de
moartea principesei oboseală. Cum vedem
Wolkonskii, cu toate de pe-atunci voia să
insistenţele văduvului fie original, de pe
Tolstoi. „Tatiana atunci era chinuit de
Alexandrovna — zice vanitatea de a fi mai
Tolstoi în amintirile mult decât îl socoteau
lui — a avut cea mai cei dimprejurul lui.
mare influenţă asupra „Adeseori mă cuprin­
vieţii mele. Din copi­ deau clipe de îndo­
lărie m’a învăţat să ială, — ne povesteşte
cunosc farmecul su­ el mai târziu — îmi
fletesc al iubirii. Şi nu închipuiam că nu
m’a învăţat cu vorba, poate există fericire
ci prin întreaga ei pământeană pentru un
viaţă, prin întreaga ei om, care are nasul
fiinţă... O vedeam şi aşa lat, buzele aşa de
o simţiam cum îşi groase şi ochii mici,
trăieşte viaţa în iubire suri, ca mine. Mă ru­
şi lângă dânsa pri­ gam lui Dumnezeu să
cepui dela început săvârşească o minune
fericirea acestui senti­ Leo N. Tolstoi la 1854. şi să mă prefacă în-
ment. Tot dela ea am tr’un copil frumos."
învăţat să cunosc farmecul unei vieţi retrase." Când eră mai mărişor, începu să se ma­
Copilăria lui Tolstoi se aseamănă cu a nifeste şi puterea originală a vieţii Iui su­
tuturor copiilor de boieri bogaţi, ce trăesc la fleteşti. îşi închipuia că un om, care nu e
ţară. Se rugă în fiecare seară lui Dumnezeu învăţat cu suferinţa, nu poate fi fericit în
să fie, a doua zi, vreme frumoasă, ca să se viaţă. Ca să se obişnuiască cu această vir­
poată plimbă; se desfătâ, privind la beşicile tute creştină, adeseori ţineâ, cu mânile
de săpun ce i le suflă bunică-sa, şi învăţă, întinse, dicţionarele grele ale mătuşă-sa
împreună cu ceilalţi fraţi, ce-i spuneau gu­ câte cinci minute, ceeace i se părea, pe
vernantele şi profesorii străini, aduşi la semne, un canon cumplit; alteori se încuia
Iasnaia Poliana. Cel mai însemnat moment într’o odaie şi îşi biciuiâ umerii goi cu o
din copilăria lui a fost moartea de apoplexie funie, până îi dădeau lacrimile.
a tatălui său (la 1837). în mintea copilului Pentru cunoaşterea vieţii lui intelectuale
de 9 ani pentru întâiaşdată se ivi problema de atunci amintim câteva curiozităţi carac­