Page 6 - 1908-24

570 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1908.
teristice. Când stătea la tablă şi desemnă Putem să-l credem pe cuvânt, fiindcă pe
figuri cu creta, se întrebă: „De ce-i place urmă ne-a dovedit, cu prisosinţă, dragostea
ochiului simetria?" Iar când eră singur îşi în- lui de învăţătură.
chipuiâ că pe lume nu există nimic afară de Pe lângă viaţa externă ce-a dus-o Tolstoi,
dânsul, că lucrurile nu sunt în realitate ci cât timp a urmat universitatea din Cazan, e
numai în închipuirea lui, că ele există numai interesant să-i cunoaştem viaţa intelectuală
câtă vreme se uită şi se gândeşte el la ele. şi moral-religioasă, căci aceste sunt cele
Când îl frământau asemenea gânduri, — din două feţe ale personalităţii lui uriaşe, cari
filozofia lui Schelling, — se întorceâ repede, în au fost supuse la schimbările neîncetate ale
credinţa că la spate nu o să mai vadă nimic, desăvârşirii.
că o să surprindă neantul. înainte de a părăsi universitatea, la înce­
Cu învăţătura nu se prea prăpădeâ. Învăţă putul anului 1847, încearcă să lucreze şi el
fiindcă eră silit să înveţe ce-i spuneau profesorii teza ce se dăduse la concurs din partea rec­
străini. Unul dintre ei, care-i ziceâ: „Ce petit toratului universităţii. Eră vorba de un studiu
a une tete; c’est un petit Moliere", obişnuiâ comparativ între E s p r i t d e s l o i s a lui
să-l încuie şi să-l ameninţe cu bătaie, de Montesquieu şi I n s t r u c ţ i a împărătesei Ca-
câteori eră leneş, neascultător şi îndărătnic. terina a Il-a. în notele pregătitoare pentru
Acest profesor a trezit în Tolstoi, dupăcum această lucrare înmuguresc pentru prima oară
ne-o mărturiseşte singur, aversiunea şi anti­ ideile lui anarchice de mai târziu. La vârsta
patia faţă de orice silnicie şi violenţă în de 18 ani scrie : „Societatea nu e decât o
şcoală. parte a lumii. Raţiunea trebue să fie în de­
V’am povestit câteva momente din copilăria plină armonie cu natura şi legile ei de cer­
lui Tolstoi, pe care el o descrie cu atâta cetare trebue să fie independente de trecut
măiestrie în prima lui lucrare literară, înti­ şi de lume.“
tulată Copilărie, ca să vedeţi în ce atmos­ Tot în vremea aceea scrie un articol despre
feră patriarhală, aristocratică şi religioasă S c o p u l f i n a l a l f i l o z o f i e i , în care zice
a crescut acest copil minunat, ca să puteţi că filozofia e ştiinţa vieţii. Mai scrie şi alte
cunoaşte în germene tainele sufletului mare articole filozofice, între cari unul despre
de mai târziu. N o ţ i u n e a S i m e t r i e i , care, dupăcum” am
văzut, îl preocupase şi în copilărie. în ziarul
La vârsta de 16 ani se duse la universi­ lui găsim adeseori programe de viaţă şi de
tatea din Cazan. Dupăce cade odată la exa­ muncă, fiind întotdeauna torturat de dorinţa
menul de primire, se înscrie la facultatea de a se desăvârşi sufleteşte, fără de care desă­
limbilor orientale; se vede că aveâ de gând vârşire simţea, poate inconştient, că nu-şi va
să intre în diplomaţie. în Cazan duce o viaţă vedea cu ochii visul de a deveni om mare,
intensivă de student, gustând din toate plă­ de a i se pronunţa numele cu respect şi admi­
cerile tinereţii. Nu lipseşte dela nici un bal raţie. Dintre regulele ce şi le impunea, cităm
şi dela nici o serată a aristocraţiei din acel pe cele mai caracteristice: 1. A săvârşi, în
oraş. La sfârşitul anului întâiu cade la examen. ciuda tuturora, tot ce ţi-ai propus; 2. A-ţi
Părăseşte facultatea limbilor orientale şi se forţă neîncetat creerul să lucreze cu toată
înscrie la cea de drept, care se vede că şi încordarea de care e capabil; 3. Consideră
în Rusia asigură studenţilor mai mult timp femeile ca un rău necesar al vieţii sociale
liber pentru ştrengăriile studenţeşti. După şi fereşte-te cât poţi de ele; 4. Străduinţa
doi ani, sub pretext de boală, neisprăvit, pă­ conştientă spre perfecţionare, în toate lucru­
răseşte pentru totdeauna universitatea. Mai rile, e scopul vieţii.
târziu ne spune că tocmai dorul de a învăţă Pentru cunoaşterea vieţii lui morale reli­
liber l-a îndemnat să întrerupă studiile uni­ gioase e destul să amintim că cetea pe Vol-
versitare. Ne asigură că „ E s p r i t d e s l o i s “ taire şi îl desfătau ironiile la adresa bisericii.
a lui Montesquieu i-a deschis orizonturi noi, Intrând în lume, ajunsese chiar la convin­
pentru o activitate intelectuală independentă. gerea că „oamenii în existenţa lor nu sunt