Page 16 - 1909-01
P. 16

22                         luceafărul.                  Nrul 1, 1909.


                                        C  r  o  n  i  c  ă  .
             Naşterea Domnului. In acest număr publicăm ultima   forme  nouă  pentru  exprimarea  frumosului,  vedem
            operă a dlui Octavian Smigelschi, care de astă toamnă   începutul  unei  epoci  de  renaştere  a  artei  noastre
            lucrează  în  Roma.  Noua  operă  a  mult  apreciatului   naţionale,  care  va  putea  da  roade  strălucite  numai  în
            nostru  pictor  e  o  încorporare  a  concepţiei  naţionale,   viitor.  Ea  va  contribui  şi  la  închiegarea  socială  a
            care în timpul din urmă se acentuiază tot mai puternic   neamului  nostru,  care  astăzi  ni  se  înfăţişează  cu  di­
            în  mişcarea  noastră  artistică.  Nota  caracteristică  a   ferenţieri  prăpăstioase  şi  păgubitoare  intereselor  na­
            acestei  mişcări  e  străduinţa  de  a  creâ  o  artă  ro­  ţionale.
            mânească  prin  introducerea  motivelor  artei  ţărăneşti   Arta  bisericească  a  dlui  Smigelschi,  prin  concepţia
            şi prin întrebuinţarea elementelor artei vechi 'n arta  ei  şi  prin  întrebuinţarea  motivelor  artei  decorative
                                                         ţărăneşti,  cadrează  aşa  de  bine  cu
                                                         întreaga  mişcare  mai  nouă  de  a
                                                         creâ  o  artă  naţională.  Unii  so­
                                                         cotesc  aplicarea  motivelor  ţărăneşti
                                                         in  pictura  bisericească  ca  o  erezie.
                                                         Noi am accentuat în diferite rânduri
                                                         cum  înţelegem  întrebuinţarea  mo­
                                                         tivelor  artei  poporale  în  arta  su­
                                                         perioară.  Şi  credem  că  am  avut
                                                         dreptate,  când  am  zis  că  arta  ţără­
                                                         nească  poate  servi  numai  ca  izvor
                                                         de  inspiraţie,  numai  ca  element  de
                                                         premenire  pentru  arta  superioară!
                                                         Artiştii  sunt  chiemaţi  să  desăvâr­
                                                         şească  arta  poporală,  să  creeze,
                                                         prin  întrebuinţarea  şi  prelucrarea
                                                         comorilor  din  arta  noastră  po­
                                                         porală,  opere  de  artă  superioare,
                                                         vecinice,  cari  să  îmbogăţească  arta
                                                         universală cu farmecele noutăţii şi
                                                         originalităţii.   o. C. T.
                                                                   *
                                                          Scrisoare  din  Bosnia.  „Câteo­
                  Căluşeri-soldaţi din Bosnia în frunte cu căp. Florian.  dată  seara,  în  liniştea  repaosului
                                                         câştigat  cu  truda  zilelor  obosi­
            noastră modernă, superioară. E o mişcare de premenire,   toare,  la  poalele  munţilor  pleşuvi,  cu  pereţi  înalţi
            de  desăvârşire,  care  se  găseşte  încă  in  fazele  începu­  de  stâncă  albă  şi  platouri  largi  acoperite  cu  petrişuri
            tului.  Vorbind  de  compoziţia  dlui  Tib.  Brediceanu,   ale  Herţegovinei  —  vechiul  „Ducatul  Sf.  Saba"
            „La  şezătoare",  am  arătat  importanţa  acestei  noi  con­  al  Veneţianilor,  —  în  tabăra  orăşelului  Trebinie,  de
            cepţii  în  muzică.  Arhitecţii  din  România  lucrează  din   pe  malul  râului,  sărac  în  apă,  Trebiniciţa,  —  răsună
            răsputeri  pentru  crearea  unui  stil  românesc  în  arhi­  cântece  duioase  pline  de  dragoste  şi  dor,  şi  jale,  şi
            tectură.  Arta  decorativă  ţărănească  e  cultivată  cu   amar...
            sârguinţă  şi  uneori  cu  simţ  de  mai  multe  societăţi   „E  doina  românească  ce  răsună  în  acest  col­
            din  România  şi  dela  noi,  străduindu-se  a  întemeia  o   ţişor  depărtat,  icuit  între  litoralul  dalmatin  şi  munţii
            artă decorativă românească. Comisiunea monumentelor   ce  mărginesc  invecinatul  principat  Montenegrin...  E
            istorice  din  România  în  Buletinul  său  trimestrial   doina  românească,  ce-o  cântă  soldaţii  români,  cu
            contribue  Ia  cunoaşterea  arhitecturii  şi  picturii  biseri­  privirile  aţintite  înspre  hotarăle  depărtate,  unde  îi
            ceşti  din  cele  mai  îndepărtate  timpuri.  Revistele  mai   chiamă  dorul  de  casă  şi  de  părinţi...  Spre  miază­
            de  seamă  se  ocupă  neîncetat  cu  popularizarea  şi  co­  noapte  se  înalţă,  pierzându-se  în  zarea  albăstrie,  pis­
            mentarea  artei  ţărăneşti  şi  cu  creaţiunile  tinerilor  ar­  cul  căruntului  Orîen  pe  hotarul  Montenegrului...  Spre
            tişti.  La  noi  dl  Octavian  Smigelschi  îndrumă  pictura   răsărit  şi  apus  şi  miază-noapte  alţi  munţi,  tot  munţi;
            bisericească pe nouă cărări. Până şi dansurile naţionale   numai  munţi,  nălbiţi  de  zăpadă  iarna  şi  până  târziu
            sunt  cultivate  de  Societatea  „Chindia"  din  Bucureşti.   primăvara,  şi  aproape  lipsiţi  cu  desăvârşire  de  ver­
            De  literatură  şi  pictură  nu  mai  pomenim,  fiindcă  ca­  deaţa senină a munţilor de-acasă — chiar şi vara...
            racterul  lor  naţional  e  bine  cunoscut;  ele  sunt  şi  mai   „Orăşelul  Trebinie  —  un  cătun  cu  vre-o  1500  de
            înaintate. .                      suflete — răsună de vorba românească, rostită în toate
              In  mişcarea  aceasta  vioaie  şi  tot  mai  puternică  noi   dialectele.  Cea  mai  mare  parte  a  soldaţilor,  trimişi
            vedem  frământările  sufletului  românesc  de  a-şi  căută  aici să păzească hotarăle nuoi ale monarhiei, sunt
   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21