Page 19 - 1909-01
P. 19
Ui LUCEAFĂRUL
REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
sub îngrijirea unui comitet de redacţie.
Colaboratori: I. Adam, I. Agârbiceanu, Z. Bârsan. O. Bogdan-Duică, Dr. I. Borcia, Dr. T. Brediceanu,
I. Ciocârlan, V. Cioflec, AL Ciura, Maria Cunţan, I. Duma, Elena Farago-Fatnia, O. Goga, Enea Hodoş,
Dr. I. Lupaş, Dr. G. Murnu, H. P. Petrescu, Ecaterina Pitiş, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, M. Simionescu-
Râtnniceanu, I. U. Soricu, Caton Theodorian.
Orice reproducere, fără indicarea izvorului, este oprită.
De sărbători.
Mai erau două zile până ’n ajunul Crăciu nu i-a dat nici un prilej să-şi schimonosească
nului. Zăpada se aşternuse anul acesta trei astfel faţa, atâta doar’ că nu lăsă odată cu
săptămâni până ’n post, şi-a stăpânit tot capul din drepturile lui şi-ale bătrânilor.
postul un ger subţire, care ’n răstimpuri Bătrânii erau părinţii dlui Păscuţ, doi oameni
biciuia nevăzut, ardea obrajii ca plesne sub mărunţi şi potoliţi, de-ar fi putut încăpeâ ori
ţiri de mătasă. Iar acum, în preajma sărbăto în ce colţ de odae, fără ca să-i bage cineva
rilor, veniau din necunoscut valuri mari de în seamă. Iar drepturile lor erau iarăş neîn
vânt, treceau şuerând, văitându-se cu glasuri semnate, caşi dânşii: să-şi trăiască zilele câte
răguşite, peste zăpada îngheţată. le mai aveau aci în casa pe care ei au ri
în casa domnului Păscuţ, însă, flori de dicat-o din zdroaba lor.
ghiaţă nu s’au prins pe ferestre. Când trecea Dar chiar aici erâ pragul de care s’a împie
vr’un om îmbrăcat mai subţire pe dinaintea decat de-un an de zile doamna Păscuţ.
curţii, când poarta eră deschisă, îi rămâneau Ar fi voit să scape de bătrânii, cari par’că
ochii pe grămada uriaşă de lemne uscate o stânjiniau în toate mişcările ce le făceâ.
de fag. Flori de ghiaţă nu s’au bătut pe Fiinţa lor de faţă par’că nici n’o lăsau să
ferestrele Iui pân’ acum în preajma sărbăto răsufle cumsecade. Chiar când eşiâ cu bărbatul
? rilor. Acum, afară de bucătărie, casa părea la vizite, la plimbare, se simţeâ de multeori
aproape pustie. O slujnică grasă eşiâ în răs grea ca de plumb, şi în conversaţia cea mai
timpuri, ca şi când ar împinge-o cineva din aprinsă deodată amuţeâ, ca şi când i s’ar
lăuntru, eşiâ din bucătărie, şi ocărând încet, fi lipit limba de cerul gurii. Şi asta numai
pintre dinţi, cobora treptele şi treceâ pe poartă. gândindu-se pe cine are ea acasă. Căci cu
Când se întorcea, cu vreun pachet subsuoară, dânşii, pe la casele prietinilor, nu i-au dus
un obraz îi eră tot roşu încă, iar altul învi pe bătrâni niciodată.
neţise puţin de frig. Numai acum înţelegeai Doamna Păscuţ aveâ atât de limpede un
sudălmile ei şi ocările ce izbucneau, ascuţite gând în cap, încât i se păreâ că i-a îngheţat
ca nişte strigăte de pasere hrăpăreaţă, din acolo, aşa străveziu ca un sloiu de ghiaţă:
bucătărie când eşiâ slujnica afară. în casă, să plece bătrânii dela casa lor. Să le în
însă, doamna Păscuţ n’avea numai un obraz chirieze bărbatul său o odăiţă în oraş undeva
vânăt ci amândoauă. Dacă doi pumni ar fi şi să le dea lunar o sumuliţă din care să
rotunziţi frumos şi-ar fi îmbrăcaţi într’o peliţă trăiască. Dânsa simţise dela început că băr
vânătă-pământie, ai zice că-s obrajii doamnei batul se va împotrivi! Şi deaceea l-a luat
Păscuţ. întâi cu linguşiri, cu vorbe de dragoste. I-a
Erâ plină de venin dumneaei şi-i sta aşa spus că prezenţa lor o stinghereşte, n’o lasă
de rău amăreala aceasta, când abiâ de-un an să-şi arate toată dragostea faţă de el, aşa
erâ măritată. Şi bărbatul ei, dl Dr. Păscuţ, cum ar vrea dânsa. Dar se vede că domnul
ţjtyiotoca Municipiului Dwa •4823/D*
ŞALA Dt LECTURA
