Page 20 - 1909-01

4 LUCEAFĂRUL Nnii i, 1909.
Păscuţ nu punea preţ pe pretextele acestea. atinse căldura din bucătărie, ca şi când l-ai
Săptămâni dearândul i-a meliţat femeia la fi lovit c’un maiu în creştetul capului, aşa
ureche, dar el zâmbeâ numai, abeâ deschi- căzu de ’ngrabă, moale, adunat, ca şi când
zându-şi buzele, un zâmbet care-1 puteai ceti i s’ar fi muiat deodată toate oasele. Bătrâna
mai mult din obrajii lui decât de pe buze. îl văzu şi, strâmbându-şi urît obrajii încreţiţi,
Un zâmbet care părea un simţământ rece şi se îndesă într’un ungheţ.
ainărît. Femeia, după ce înţelese bine zâm­ Doamna Păscuţ se uită, cu ochi ca de fiară,
betul acesta căruia nu i-a urmat niciodată la omul ce căzuse şi care scotea acum un sfo­
un cuvânt care să-l tălmăcească, a încetat răit, ce părea că vine de-adreptul din gât, fără
cu linguşirile şi cu vorbele de dragoste. De a mai trece prin gură. Apoi porni deodată, ca o
aici încolo purtă grija bătrânilor să-i înţepe furtună, în odaia unde lucră bărbatul. Se în­
în fiecare clipă, pe când ei păreau că se adună ţepeni în prag: „Să vii, să ţi-1 vezi. Am tot
tot mai tare în hainele lor vechi, păreau că vrut eu să-ţi spun că tatăl-tău e un slugoiu."

Bărbaţi din Poiana.
se sting tot mai mult, ca şi când i-ar apăsă Păscuţ păreâ că aşteptase cuvintele acestea.
o greutate pe cap. Dar n’ar fi crezut niciodată că nevastă-sa, chiar
De sărbători, pe-a doua zi de Crăciun, dacă le simţeâ, le-ar fi putut vr’odată spune.
familia Păscuţ hotărîse încă din toamnă să Nici nu se ’ntoarse spre ea, ci zise, cum
dea cină cunoscuţilor, familiilor fruntaşe din înlemnise cu peana în mână: „Eşi afară!"
oraş. Dar doamna Păscuţ nu-şi puteâ închipui Femeia se cutremură şi eşi. Dar acum începu
ca pân’ atunci să nu scape de bătrâni. Cu să ţipe prin odăi, prin coridoare, în bucătărie,
bărbatul n’a mai vorbit nimic despre ei, dar de gândeai că ’ntr’o clipă s’a aprins întreaga
el o înţelegeâ bine, şi-o vedeâ cum păleşte casă. Dl Păscuţ însă nu zise nimic. De mult
de multeori pe zi, ca şi când ar trebui să se băgase de seamă că părinţii, mai ales baciu
întâmple o bucurie la casă. O vedeâ, şi în Daniil, rabdă tare cu greu traiul aici în casă.
răstimpuri i se strecură şi lui în suflet un Şi acum, punând ruşinea de oameni deoparte,
fel de jale şi îngălbineâ şi el Ia faţă. voi să-i scape pe bătrâni de femeia aceasta,
Dar cu două zile înainte de ajunul Cră­ de femeia lui, care-i păru acum deodată ca
ciunului, baciu Daniil, tatăl dlui Păscuţ, veni o scorpie cu ghiare urîte. — Eşi deci în
des de dimineaţă beat-mort acasă. O mică oraş şi după un ceas se întoarse.
patimă a bătrânului. Din când în când se Luă pe mamă-sa deoparte şi-i spuse ceva
îmbătâ după-amiaza cu vin, dar acum veni încet. Bătrâna îl privi mult, cu ochii măriţi
beat-turtă de rachiu şi nu de vin. Cât ce-1 deodată, apoi pârâiaşele feţii începură să se