Page 6 - 1909-01

12 LUCEAFĂRUL Nrul 1, 1W09.

Corespondenţă din Bucureşti.

„Mărul". — „Ultimul vlăstar". — Ion Dragoslav. — Izabela Sadoveanu-Evan.
„Mărul", o dramă in două acte şi întâia încercare care-i tatăl lor, care a fost tatăl lor. Acum Ghimpea
dramatică a autorului, are calităţi şi defecte. Calităţile este numai un beţiv ce se adăposteşte în această casă
le va însemnă omul obiectiv care este subsemnatul, şi fură din ea până şi icoanele, pe care le vinde la
defectele un prieten care nu poate să fie rău înţeles. cârciumă. Marcu Ghimpea a fost profesor, ne spun
Să încep cu o banalitate: în drama care nu vo­ copiii lui; dar nimic, absolut nimic nu aduce aminte
ieşte să rămâie tipărită şi să fie numai cetită de un de ce este un profesor, un om. Alcoolul a făcut din
număr oarecare de contimporani, ci să se desfăşoare creerul său o fabula rasa: Ghimpea este un animal
pe scenă pe întâia scenă a unui neam suntem monoton. Monotonia aceasta este regretabilă. Din
deprinşi să căutăm mărimi necontestabile. Altfel ne două puncte de vedere; din al impresiei generale a
piesei şi din al con­
cluziei pe care o poţi
face, pornind dela
acest fel de caractere,
relativ la producţia
autorului: Vede el aşa,
schematic, siluetând,
monoton? li lipsesc
micile lumini care pot
licări ' şi ’n umbre?
Nu-1 ispitesc figurile
în care se întrunesc
trăsături la aparenţă
opuse şi, totuş, atât
de intim legate su­
fleteşte? Beţivii în artă
trebue să fie aidoma
cu cei din spelunci
murdare?
Când văz pe Petru,
un idealist, un tânăr
care vrea să lupte
Fete din Poiana. „pentru toţi", încercând
să-l întoarcă pe Marcu
întrebăm: la ce atâta oboseală de-a învăţă un text şi Ghimpea înapoi de pe calea pierzării, îl pricep la în­
a-1 întrupa în roluri; altfel, la ce venirea aceasta fe­ ceput, dar mai târziu, după câteva zile, nu-l mai în­
stivă la teatru; la ce, altfel, pierderea de timp a atâtor ţeleg- Aşa cum l-a creat autorul pe Marcu, Petru tre­
spectatori? Teatrul este pretenţios. De aceea el este buia să înţeleagă că este înzadar, trebuiâ să înţeleagă
o primejdie pentru ceice încep şi un izvor de faimă foarte repede, ca de pildă Lucian.
şi mulţămire pentru ceice l-au cucerit. Petru este caracterul opus tatălui, pe care el îl
11 va cuceri şi dl Zaharia Bârsanu? Nu ştiu; dar simte ca pe un sugrumător al oricărei vieţi ce trăieşte
văz că începutul nu i-a fost primejduit. Piesa a fost in apropierea lui. Petru venise să lupte, se simţiâ
ascultată cu linişte şi atenţie; autorul a fost chemat; energic, îl călăuziâ o idee mare; acum, aici, idea se
au fost aplauze; merse dar; a mers, pentrucă eră fragmentează, muşchii se moleşesc; el se simte pa­
un început. Primirea aceasta obligă. ralizat. In el este o lipsă de curaj, din cauza lui, din
Cortina s’a ridicat. cauza ruşinei în care-1 învălue el, tatăl. Petru vrea o
Văz curtea unei case ardeleneşti, cu nişte arbori... viaţă mare, dar Marcu îl sileşte să revină zilnic la mi­
cam de panoramă, supt care bătrânul preot M i ro n va zeriile celei reale şi triste. El simte cum cercuri de
învăţă, la o masă, pe micul T i t u cine este Ştefan, Mihai fier se strâng pe gândurile şi voinţele sale. Această
şi Ţcpcş; supt care Magdalena va ceti lui Petru ver­ atmosferă sentimentală o acceptăm. E reală. Dar cum
suri din Ovid, spunând că răul trebuie — şi ei sufer de răsare din ea gândul teribil, ce-l scutură şi pe Petru
un mare rău ce-ar trebui — tăiat cu fierul; supt a căror din creştet până în tălpi, gândul de a-1 stârpi pe tatăl
fâşiire de toamnă fetiţa aceasta va ciripi un duet său, cum stăpânirea acestui gând creşte —, nu se vede
amoros cu Lucian, unicul străin care mai intră în destul de clar, destul de motivat.
casa Anei Ghimpea şi-a celor trei copii ai ei. Marcu Ghimpea va muri ca din întâmplare: întrio
Casa este a lor, nu şi a lui Marcu Ghimpea, grădină, supt un măr pe care-1 pradă şi pe care Lu-