Page 8 - 1909-01

14 LUCEAFĂRUL Nral 1, 1909.

fundări intermitente, după care urmează izbucniri abia vin: Speranţa că numărul 10 mă va recrea de această
bănuite: urmând linia mare a caracterelor şi acţiunilor, infinită mulţime de observări mărunte, de pure obser­
se lasă în părăsire unele amănunte, pe care le-am dori vări, s’a împlinit abiâ acum; în Sticla cu vin pâlpâie
altfel. Când textul va fi tipărit, vom puteâreveni cu pilde. iarăş o psihologie oarecare. 15. O păţanie neuitată:
Acum mă opresc aici şi fac o propunere: „Ultimul Un liceist obraznic este bătut cu un papuc de o cocoană
vlăstar" ar trebui dat de mai multe ori, Dumineca, în pe a cărei fată o urmărise până în casă. 16. In sfârşit 1
faţa tinerimei, la a cărei educaţie poate contribui mult: Un om practic: Matache Velciu, care caută un cio-
Tinerimea s’ar împăca mai uşor şi cu fondul mitic botar, găseşte un „avucat“ pentru Sofiţa sa, care-1
pe care este pus Axente care vorbeşte de strămoşi merită, fiindcă a) este frumoasă, b) are avere şi c)
voivozi, lângă care noi putem pune numai un semn:! a prins să-l iubească.
Aceasta-i lumea dlui Dragoslav: un microcosm de
Domnul Ion Dragoslav este un caz controversat. naivi, umiliţi, viţioşi sau nevoiaşi, pe care autorul
Controversa o susţin amicii săi literari — aici, l-a sti ,ai at — nu s’ar puteâ zice cu interes, ar fi prea
■dacă scrii la o revistă, eşti „amic" dator să recomanzi puţin, ci cu dragoste şi milă.
posterităţii geniul colaboratorilor; o susţine însuş dl Decât, ce-mi este mie lumea aceasta? Până unde
Dragoslav, într’o schiţă autobiografică-poetică în care crede autorul că poate să ceară şi cetitorului său cel
„Sămănătoriştii" sunt zugrăviţi ca oameni foarte neîn­ puţin interes? Oricât de bine ar povesti —şi Dragoslav
crezători (adecă: nepricepuţi), cari nu au înţeles că a re darul povestirii — eu mă întreb mirat, nu surprins
dl Dragoslav derivă din... Creangă (poate)... plăcut ca de o descoperire, ci mirat: La ce aceste
Cazul merită o notiţă, mai ales acum, când ea se multe nimicuri, adunate de-o observare fără indoealâ
poate sprijini pe un volum apărut în editura „Mi- ageră, dar ageră în limite strâmte? Dragoslav vede bine,
nervei": La han la trei ulcele (Preţul: Lei 1.50). dar rar pătrunde dincolo de formele externe, la suflet.
Sunt şaisprezece povestiri, cari se pot ceti într’o Vede bine, iar uneori se uită şi la ce omul este
după amiază, pentruca seara să ştii cu siguranţă că a deprins să întoarcă ochii...
doua zi nu mai ai nici un motiv să te interesezi prea Probe.
mult de cazul dlui Dragoslav. Cum s’a născut povestitorul (p. 187):
Fiindcă autorul este povestitor, să vă spun despre „Mama cum o văzu (pe moaşa), zimbi la ea şi
ce povesteşte: 1. La han la trei ulcele, o povestire paPcă se mai uşură; iar’ când fu aproape de pat, o
reuşită: Un călător este primit cu greutate la han, trase de mânecă şi aşa se opinti şi-i cârpi un pumn
unde rămâne patru zile, cât ţine ploaia, şi face dra­ în spate, că se îndoi şi moaşa la mijloc, şi mama
goste caldă cu hangioaica. 2. Cu pluguşorul: Un mi­ scăpă de necaz.
titel sfios şi fricos urează cum poate şi fuge când „Ua! ua!“; atâta făcui şi paPcă aş fi şi murit".
mătuşă-sa iese să-i dea colaci. 3. Sfântul: Ţăranii „Tata începu să joace de bucurie, dar băiatul numai
se lapădă de rachiu şi se apucă iar de băut, după ce de şapte luni, mic, slab de tot şi fără unghii". Etc. etc.
sfântul antialcoolist a fost dus în cătane. 4. Slujbaş:
Din „adâncimile" vieţii dela ţară (p. 131):
Ionică Sumănaru se face scriitor la subprefectură, dar, „Intr’adevăr, în săptămâna mare, cine-ţi mănâncă
scăzându-i-se leafa la 11 franci, pleacă. 5. Ca să-mi came la ţară? De ruşine nici cel mai hulitor om de
deie şi o cafea — a doua povestire, care m’a făcut Dumnezeu n’o face, sau, de-şi dă în petec, de ruşine,
să-mi zic: trebuie să citesc până la capăt, poate că, n’o spune la nimeni*.
după alte patru, voi găsi că a zecea este tot vred­
nică, ca aceasta — Ca să-mi deie şi o cafea spune Sau, chiar (p. 144):
cum un lucrător sărac fură cei din urmă doi franci „Şi cum să nu se lase ger, dacă eră senin? Nici­
ai unui binefăcător sărac, care doarme o noapte la odată nu-i frig tare, decât când e cerul şters de nori".
el; îi fură ca să-i poată face o cafea, dimineaţa: Banalităţile de felul acestora sunt numeroase. Ele
„Săracii oameni, ca să-mi dea şi o cafea, au făcut şi sunt culese într’o viaţă modestă, de un spirit timid,
ei ce s’au priceput". Vorbă cu multă milă şi înţeles. pe care sfiala firească l-a gonit din lumea unde faptele
6. Poştele copilăriei. Zic şi eu cu autorul: „Nu le sunt mai îndrăzneţe şi caracterele mai individuale,
mai spun, căci toţi aţi fost copii ca mine şi le ştiţi", mai interesante, mai energice. Rămânând printre cei
dar’ autorul le spune, totuş. 7. O noapte la un prieten: mici, autorul a găsit câteva momente, care i-au
Cum eroul doarme în patul unui beţiv, cu nevasta la putut da două-trei povestiri mai înălţate, dintre care
mijloc şi cum nu se puteâ altfel. 8. îngheţată: Nişte cea mai originală este Ca să-mi deie şi o cafea.
■copii mănâncă îngheţată într’o cofetărie. 9. Creştin Altfel, autorul are o limbă frumoasă, din care aş
■bun: Grigore al Pascului pleacă să vânză o găină elimină numai câteva trivialităţi.
prinsă de nevastă-sa dintr’ale vecinei. 10. Călăraşul: *
* *
Nicolae pleacă pe vreme rea unde ar trebui să meargă Doamna Sadoveanu-Evan? Da şi nu ; vino ’ncoace,
fricosul Şmil. 11. Vacanţa: Copiii în vacanţă, imitând du-te ’ncolo; şi aşa, şi mai altfel. Şi totuş, este o
comediile dela panoramă şi împărţirea premiilor. 12. notă, al cărei sunet merită să fie semnalat.*)
O spaimă: Lui Ilie, care merge pe vreme rea la oraş,
să aducă de grabă un doctor, i se năzare că aude şi *) Izabela Sadoveanu, Impresii Literare, Mi-
vede pe dracul. 13. Cum am venit pe lume: Naşterea nerva. Bucureşti, 1908, volum care nu ni s’a trimis.
unui copil înainte de vreme (şăptiliciu). 14. Sticla cu Red.