Page 13 - 1909-02

Nrul 2. 1909. LUCEAFĂRUL 37

ţării... şi de înfăţişarea ei, cum sunt legate şi câm­ găite, prin tămâia altarurilor, noi prindem, ca dintEo
piile noastre întinse cu zările lor fără sfârşit... şi adiere a trecutului, ceva din sufletul morţilor noştri,
lumina noastră dulce şi arginţie... şi clima noastră ceva din grijile, din frământările, din fericirile lor, ceva
cu salturile ei neaşteptate... şi graiul nostru cel des- din opintirile, din bărbăţia lor... de vreme ce prin acea
mierdător... şi graniţele noastre cele scumpe... Legea lege şi pentru dânsa au luptat şi într’ânsa au adormit.
noastră este ceva care ne închiagă... printr’însa e Sanda: Cum vrei să le înţeleg toate acestea?...
ferecată ţara... Dar mai însemnează legea noastră trebue să trăeşti aci ca să simţi astfel... Şi mama
încă ceva... Este ca un fel de talisman ce ne-a apărat m’a îndepărtat şi de dânsa şi de ţară...
în decursul veacurilor; este ca un soiu de moaşte, Ştefan: Ştie maică-ta că ţi-ai schimbat credinţa?
vrednice de cinste... căci, prin evangheliile muce­ Sanda: Nu ştie.

Baladele româneşti.
Creaţiunile artistice ale literaturii noastre toare sunt făcute, in cele mai multe cazuri,
culte pătrund anevoie în străinătate. Abia pe baza traducerilor, cari ştim cât sunt de
câteva traduceri, mai mult sau îndepărtate de original, oricât
mai puţin reuşite, vestesc ţă­ de bine ar fi tălmăcite. în
rilor din Apus existenţa unei poezia noastră poporală sunt
vieţi literare româneşti. Dintre frumuseţi, cari nu se pot tra­
operile traduse nici una nu duce în alte limbi. Cum s’ar
s’a bucurat de o apreciare ge­ putea redă în nemţeşte sau
nerală, nici una nu s’a impus în franţuzeşte versurile:
ca operă universală. Geniul ar­ Brazilor încetinaţi,
tistic al păturei noastre culte, La ce foc vă legănaţi?
până acum nu s’a întrupat în
individualităţi puternice, cari în toamna anului trecut
să reuşească, prin creaţiunile poetul Auguste Dorchain a
lor literare, a cuceri şi nu­ ţinut la „Universitatea Ana­
melui românesc un loc de lelor" din Paris, o foarte fru­
frunte în mişcarea literară uni­ Elena Văcărescu. moasă conferinţă despre „He-
versală. Alte popoare mai mici l£ne Vacaresco et Ies ballades
ca noi au fost mai norocoase. în cursul veacului roumaines“ („Elena Văcărescu şi baladele
trecut au ajuns să creeze opere, ce înseamnă româneşti").
culmi neatinse până la ele. Aşa e de pildă Conferenţiarul a făcut unele aprecieri asu­
poporul norvegian. Noi în de noi ne mândrim pra poeziei noastre poporale, cari merită să
cu opere literare însemnate şi ne mângăiem fie cunoscute şi de cetitorii acestei reviste.
că străinii nu le admiră fiindcă nu le cunosc. Conferinţa a apărut în „Journal de l’universite
Poate va fi aşa... poate altfel... Mângâierea des Annales". Nr. 26 din 15 Noemvrie 1908.
la nici un caz nu strică, căci e izvor de nă­ Di A. Dorchain îşi începe conferinţa cu
dejdi nouă. următoarele cuvinte: „Nu cred să fie pe lume
Dacă literatura noastră cultă a fost până o poezie poporală mai frumoasă, mai pro­
acum nebăgată în seamă de străinătatea ci­ fundă, mai duioasă ca aceea a României, şi
vilizată, în schimb literatura noastră popo­ sunt sigur că nu există în limba franceză o
rală a avut parte de cea mai caldă primire, carte mai potrivită pentru a ne descoperi co­
în toate limbile în câte s’au tradus creaţiu­ moara unui suflet naţional, decât Rhapsode
nile geniului nostru poporal, s’au bucurat de de la Dombovitsa, cântece şi balade româ­
cea mai sinceră admiraţie. Adeseori cetim la neşti culese şi traduse de Elena Văcărescu".
străini că nici un popor nu are o literatură După această introducere măgulitoare, poe­
poporală mai bogată şi mai frumoasă ca po.- tul Dorchain apreciază în termini călduroşi
porul românesc. Şi aceste aprecieri măguli­ traducerea poeziilor poporale şi volumele de