Page 15 - 1909-02

Nrul 2, 1909 LUCEAFĂRUL ISO

Pagini străine.
Eduard Douwes Dekker (Multatuli).
In străinătate e poate cel mai cunoscut dintre scriitorii olandezi.
S’a născut la 2 Martie 1820 în Amsterdam. Ca tânăr intră în serviciul gu­
vernului colonial al Olandei. Pe urmă e numit asistent-resident în Am-
boina (India). Neputându-se împăcâ cu politica de exploatare şi asuprire,
intervine pe lângă guvernul olandez, în favorul supuşilor indigeni. Drept
răspuns primeşte o dojană aspră, în urma căreia îşi dă dimisia şi, după
15 ani de înstrăinare, se întoarce în Olanda, unde încearcă, fără rezultat,
o acţiune reformatoare nu numai pentru ţara sa, ci pentru lumea întreagă.
Se face cunoscut cu primul său roman „Max Havelaar" (1860), pu­
blicat sub pseudonimul Multatuli (din latinescul: multa-tuli = multe
am îndurat). E îndreptat împotriva stăpânirii din India. Descrie în colori
vii şi cu mult sentiment stările din Java, oamenii şi natura din această
ţară, tirănia guvernului şi lăcomia negustorilor europeni. Romanul scris
într’un stil avântat, scânteietor, face sensaţie. De sigur e unul dintre cele
mai bune romane ale veacului al XlX-lea. — Ca să aibă din ce trăi, se
dedică cu desăvârşire literaturei. Marea lui operă „Ideen“ (1862- 1877, în 7 voi.) l-a făcut tot mai popular.
A avut succes şi cu drama în versuri „Şcoala principilor 11 (Vorstenschool). La sfârşitul vieţii se retrage în
Germania, unde moare la 19 Februarie 1887 în Niederingelheim, lângă Rhin.
şezi, fi binecuvântat şi învaţă-mă să-mi fac
Legendă arabă.
curmalele mai mari, ca să mi le cumpere
Hasan vindeâ curmale pe străzile Damas­ poporul".
cului. Adecă vindeâ şi nu prea: curmalele Hasan ar fi putut întrebă, cum se poate
lui erau aşa de mici, încât nimeni nu voia ca un derviş atât de înţelept să nu aibă ce
să le cumpere. mânca. Dar lui Hasan nu-i plăcea să caute
Chinuit de pizmă şi de supărare, Hasan pricină. II ospătă cu zamă de pastramă, ce-i
vedea cum lumea aleargă la curmalele boga­ mai rămăsese dintr’un ied furat.
tului Auled, ce-aveâ o rogojină alături de Dervişul mâncă, se sătură, apoi zise:
dânsul, căci cerul fiindu-le coperiş ei „Curmalele vecinului tău sunt de trei
trăiau pe rogojini, în Damasc. Şi Auled eră ori mai mari decât curmalele obişnuite . . .
bogat nu în castele, ci în grădini aşa de Cât de mari vrei să fie ale tale, o Hasan, fiu
roditoare, încât curmalele creşteau de trei ori al nu ştiu cui?"
aşa de mari ca cele obişnuite, lată de ce Hasan se gândi o clipă şi zise:
cumpărau trecătorii curmalele lui Auled şi „Dăruiască-ţi Alah copii şi turme! Curma­
nu pe ale lui Hasan. lele mele aş vrea să fie de trei ori mai mari
Intr’o zi sosi în oraş un derviş care eră decât poţi tu să le măreşti.
bogat în înţelepciune, dar cu traista goală. Prea bine, zise dervişul. Iată o pasăre
El îşi dădea ştiinţa pe de-ale mâncării şi o pe care am adus-o din Răsăritul îndepărtat.
să vedeţi ce bine i-a prins lui Hasan târgul. Spune-i că fiecare curmală de-a ta e mare
„Dă-mi să mănânc, îi porunci dervişul, cât trei.
şi voiu face pentru tine, ce nici califul nu Să ai parte de femei şi de cămile, o
poate face. Voiu sili poporul să cumpere derviş mirositor ca un măslin! Dar ce-mi
curmalele tale; căci ele se vor face, dacă va folosi să spun acestei paseri un lucru
vreau eu, mai mari decât ale lui Auled... Cât care nu este aşa.
de mari sunt? Fă, cum îţi spun, răspunse înţeleptul.
— Vai! Derviş, trimisul lui Alah — îţi Doar’ de-aceea sunt derviş, ca să nu mă
sărut picioarele ! Curmalele lui Auled — trăz- înţelegi."
nească-1 Alah — sunt de trei ori mai mari Hasan îi pofti paserii să aibă parte de
decât cele obişnuite!... Vino pe rogojina mea, pene lungi şi o boteză Rock. Dar nu eră