Page 16 - 1909-02

40 LUCEAFĂRUL Nrul 2, 1909.
Rock. Eră o şi-apoi, dacă a fost un câne, ce ne pasă
pasăre mică, pe cum îl chemă.
care dervişul o „ C u r m a l e l e l u i H a s a n s u n t d e t r e i
avea din Su- o r i m a i m a r i d e c u m s u n t ! "
matra, unde fu­ La început se găsiră în Damasc câţiva
sese adusă de neîncrezători, cari se îndoiau de cele ce
nişte negustori spunea paserea. Dar îndoiala lor nu ţinu
veniţi de peste mult. în glasul paserii eră ceva, ce făcea să
tnare, dintr’o vibreze aerul, turburând măsura liniilor.
ţară a cărei lo­ Curmalele creşteau, creşteau în ochii tu­
cuitori sunt ca turor...
negrii cu Şi paserea zicea mereu:
toate că-i de­ „ C u r m a l e l e l u i H a s a n s u n t d e t r e i
parte de Africa o r i m a i m a r i d e c u m s u n t ! "
şi care pa­ Şi mereu se măreau, de-şi stricau oamenii
săre semăna a fălcile când le gustau.
corb : bun de Iar Auled sărăci de tot. Şi Hasan îşi cum­
Vederi din România.
plisc şi săltăreţ pără turme de capre şi de oi şi-şi făcu un
la umblet. Hasan îl boteză Rock, fiindcă coperiş peste rogojină. Ajunse chiar foarte
băgase de seamă că cel de care te rogi se cinstit. Şi dacă vreun lihnit de foame fură
umflă în pene, iar cel care se roagă se face câte-un ied din turma lui, Hasan îl găsea foarte
mititel. Cel puţin aşa eră în Damasc. necuviincios. Şi nu încetă a se teme de Alah.
Hasan se făcu mic şi zise: Şi toată cinstea şi bogăţia Hasan o datoră
„Sunt robul tău, o pasere măiastră. Tată- acelei paseri, care, tot spunând mereu acelaş
meu a fost un câne... şi fiecare din curma­ lucru, izbuti să prefacă minciuna în adevăr.
lele mele e cât trei. La toţi li se păreau curmalele lui Hasan foarte
Prea bine! zise dervişul. Urmează tot mari şi se credeau datori să le cumpere.
aşa şi teme-te de Alah.“ Toţi...
Hasan făcu aşa. Se temea de Alah şi spu­ Afară, totuş, de Hasan însuşi, care pe furiş
nea mereu paserii că curmalele lui sunt ne le cumpără dela Auled. El rămăsese singurul
mai pomenit de mari. muşteriu al lui Auled...
Răsplata virtuţii lui nu întârzie. Şi toate aceste aşa au rămas până în ziua
Califul n’apucase încă să-şi schimbe de de astăzi. t.
trei ori cadânele haremului;... Nici o mamă
n’apucase să-şi pregătească fetele pentru iar­
marocul din Rum; Hasan n’apucase să ’n-
tâlnească nici un ied rătăcit care să-i ţie de
urît pe rogojina lui şi chiar să-i dea carnea,
când paserea începu să strige:
„Tatăl meu a fost un câne!...“
Asta nu eră chiar de lipsă să o spună,
dar aşa auzise dela Hasan.
„...Tatăl meu a fost un câne... pene
lungi... curmalele lui Hasan Ben...“
Nu ştiu cum îl chiemâ pe tatăl lui Hasan Vederi din România: La poveşti.