Page 18 - 1909-02

42 LUCEAFĂRUL Nrul 2, 1909.
Cu totul în alt gen sunt scrise „Intunerecul", „Ghe- „Am o feţişoară
rasim Dunevăţ" şi, mai ales, „Pedeapsa". Cu rochie roşioară;
Oricât de misterios ni s’ar păreâ doctorul Adam Când începi a o desbrăcâ,
Pruncu, el e totuş un tip real, o icoană vie, care luptă începi a lăcrămâ". (Ceapa).
zădarnic cu intunerecul şi cu superstiţiile sătenilor,
cărora le cade apoi jertfă. „Gâscă pe apă,
Gherasim Dunevăţ, paznicul cinstei nurorii sale, care Cu pene din pădure". (Corabia).
prevedea inevitabila primejdie, cât de minunate descris! „Am o raţă, fără viaţă,
El, când se convinge în urmă, că bănuielile lui gro­ Trece apa cât de mare,
zave aveau temei: „A, nu-1 îngroziâ păcatul, de Ba te duce şi ’n spinare". (Luntrea).
care acum se încredinţase, de care se temuse şi nu
ştiuse a-1 împiedecă; nu-l miră îndrăsneala străinului „Doamnă nouă,
şi nemernicia unei femei fără judecată: ci-l cutremură Cu coada ’n două". (Rândunica).
prăbuşirea fericirii copilului său, şi pata neştearsă de Şi altele. Alăturea acestor gâcitori cu duh şi cu­
pe numele păzit cu cinste. Repede-repede şi ne­ viincioase, colecţia mai are şi de cele ... pipărate,
bună băteâ inima bătrânului Gherasim, mâinile căutau vre-o câteva; — publicaţia urmăreşte scopul de a
tot mai tremurătoare împrejur, lacrimile prinseră a studia graiul şi simţirea poporului...
şurui neoprite, fără ca el să le mai simtă. Deodată La sfârşit un preţios glosar înregistrează cuvinte
apoi, clătinat într’o parte ca de o adiere de vânt, se şi expresiuni în mare parte nouă sau foarte puţin
răsturnă pe brazda de iarbă, cu capul între flori, fără cunoscute până acum. De pildă: „ştiu eu în ce ape
nici un gemăt, fără să mai sufle, ca o pasere rănită se scaldă el!" (= îi ştiu gândurile ascunse); acuş
ce moare fără zbucium, în tăcerea aceasta, în adierea te dau la arie!" (ca pe cai, când treieră, — ame­
mirositoare a micşuneleior"... ninţare cu bătaia); „las’ că nu eşti cheie de bi­
Copila subţirică, cu ochii mari şi cu mândreţe de
păr din „Pedeapsa" e o ispită puternică, dar discretă serică!" (nu eşti cel sfânt!); „ei, asta pică de
coaptă!" (asta-i culmea!); „fata asta e ’n cur­
în aceeaş vreme şi, tocmai pentru acest motiv, deosebit meziş de frumoasă!" (foarte frumoasă!): „fulgue
de simpatică. a ninsoare" (începe să ningă); „o grădină de
Sperăm că în volumele viitoare, dl Bârseanu are
băiat" (foarte cum se cade); „s’a înfăptuit de zi"
să ne dea tipuri tot mai reuşite in felul celor din nu­ (s’a luminat); „ei, la mine nu se macină aşa uşor"
velele amintite la urmă. A. C.
* (nu ţi se trec toate); „ia şaua de pe cal" (hotă-
reşte-te); „a luat pe nu ştiu în braţe" (răspunde
Tu dor Pamfile, Cimilituri româneşti, edit. Acad.
Rom. Bucureşti, 1908. 1 voi. 55 pp. Preţul 1 leu. Este la toate „nu ştiu"); „peşte verde" (proaspăt); „aşa
se mănâncă pita lui Vodă" (cu greu); „fac voie
al doilea volum al publicaţiei academice: Din viaţa de nevoie, şi haz de necaz".
poporului român — culegeri şi studii, de care Pildele puţine, câte am dat din cartea aceasta, do­
am pomenit în numărul trecut al revistei „Luceafărul". vedesc de ajuns importanţa colecţiilor bine făcute,
Cum se nasc cimiliturile, gâcitorile, — scânteile cari trebue publicate neapărat şi fără amânare.
ieşite din isteţimea minţii ţărăneşti; cum se formează Terminăm cu verba dlui T. Pamfile: „să se con­
şi se transformă, cum unele sunt înrâurite de litera­ vingă ceice au putinţa de-a înlesni, că aşteptând sau
tura cultă, iar altele se strecoară din graiul poporului întârziind culegerile de folclor, se pun în primejdie
în limba scriitorilor; cum se poate face împărţirea multe lucruri de seamă". E. H.
lor ca fond, ca formă; iată întrebări uşor de pus, dar
mai puţin uşor de a fi cercetate şi rezolvate. *
Colecţiunea dlui Tudor Pamfile atinge unele din Colinde adunate de elevii dela şcoalele medii din
chestiunile acestea, mărginindu-se mai ales la adu­ Blaj, sub conducerea prof. Al. Ci ura. Orăştie, „Ti­
narea materialului trebuincios cercetărilor viitoare. pografia Nouă".
Cimiliturile sale sunt culese, aproape toate, în Mol­ Din broşura tovarăşului nostru de muncă repro­
dova, in satul său de naştere şi copilărie. Cu totul ducem două colinde:
sunt 395 de cimilituri, şi se referă la 245 de obiecte,
ale căror numiri sunt aşezate după alfabet, începând Cestai Domnul bun Dalba biserică.
cu acul, albina, şi sfârşind cu vulpea, ziua. Dăm, pe Boierul bătrân Dacă-a oblicit
nimerite, câteva: Bun gând a gândit Frumos s’a gătit
De prânz a gătit. Pe-o cale-a pornit.
„Merge paşan*) pe uliţă La prânz a chemat Pe-o dalbă de cale
C’o cămeşă de suliţă". (Ariciul). Tot boieri bătrâni Pe-o rază de soare.
Tot pretini de-a lui Tu rază de soare
„Strigă Petrişor din cotişor, Câţi că o chemat Multe-s umblătoare,
Să-l apere de găini, Toţi că or venit, Nu mi-ai, tu, văzut
Că de câne nu se teme". (Cânepa).
Numai n’a venit O lină fântână
*) Paşan = greoi. Sfânta Duminecă Şi ’n lina fântână