Page 3 - 1909-02
P. 3

LUCEAFĂRUL

                 REVISTĂ ILUSTRATA PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
                              sub îngrijirea unui comitet de redacţie.
             Colaboratori: I. Adam, I. Agârbiceanu, Z. Bârsan. G. Bogdan-Duică, Dr. I. Borcia, Dr. T. Brediceanu,
            I. Ciocârlan, V. Cioflec, AL Ciura, Maria Cunţan, I. Duma, Elena Farago-Fatma, O. Goga, Enea Hodoş,
          Dr. 1. Lupaş, Dr. G. Murau, H. P. Petrescu, Ecaterina Pitiş, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, M. Simionescu-
                            Râmniceanu, I. U. Soricu, Caton Theodorian.


                                           Orice reproducere, fără indicarea izvorului, este oprită.


                                 Noi ne 'ntâlnim.*)

                       Murea cucernic busuiocul în păhărelul din fereastră,
                       Sărmana floare ’ngălbenită ne cunoşfeă povestea ’ntreagă,
                       Ştia pe semne câtă jale ne-ascunde zodia pribeagă
                       Şi lăcrimă când fără milă noi îngropam iubirea noastră...
                       Amurgul toamnei mohorîte ne-a despărţit atunci cărarea
                       Şi, vezi, cum ne-a supus mândria neînfrânată şi păgână:
                       Când pe frumoasa noastră moartă am coborît-o în ţărână
                       Noi amândoi cu sloi de ghiaţă ne-am scris în suflete uitarea.
                       Ne-a înghiţit vâltoarea largă, nebuni ne-am aruncat în spume,
                       Pe-atâtea valuri mincinoase ne-a legănat de-atunci viaţa...
                       De ne vedeam pe la răspântii, — noi întorceam în pripă faţa,
                       Căci ne-am trudit a noastre drumuri să nu se ’ncrucişeze ’n lume.
                       Dar salba viselor măiestre ne-a risipit-o nenorocul
                       Şi câte ne-a furat ursita în goana ei neîntreruptă,
                       Azi ne ’ntâlnim tăcuţi şi singuri ca doi oşteni striviţi în luptă...
                       —  Avea atâta drept să plângă odinioară busuiocul...
                       Cum ne privim acum în faţă acelaş gând răzleţ ne paşte,
                       în umbra vorbei care minte noi tăinuim aceeaş jale, —
                       Şi eu cu gândurile mele şi tu cu visurile tale,
                       Din morţii toţi câţi îngroparăm cinstim aceleaşi sfinte moaşte.
                       Ni-e ţintirimul plin acuma, movile nu mai pot să ’ncapă,
                       Dar una singură ne chiamă cu toate-aducerile-aminte,
                       Ca făcători de rele 'n noapte noi ne ’ntâlnim printre morminte:
                       —  îi ducem flori frumoasei moarte şi-i plângem amândoi ia groapă...
                                                           Octavian Goga.

              *) Din volumul de poezii „Ne chiamă pământul", ce va apâreâ zilele viitoare în editura institutului
        „Minerva".
   1   2   3   4   5   6   7   8