Page 8 - 1909-02
P. 8

32                          LUCEAFĂRUL                  Nrul 2, 1909.

           înveţi  să  nu  mai  tragă  copiii  oamenilor  cu   După  o  învăţătură  aşa  de  strălucită  şi  o
           el.  îmi  spunea  Veta  lui  lorgu  că  într’o  seară   frecventare  regulată,  la  şcoală,  Adrian  căzu,
           Adrian  al  nostru  a  jucat  cu  ei  pe  scenă.  Dar   cu succes, la examene.
           vezi  eu  aşa  zic.că  ar  fi  bine  să  prinzi  pe   Atât  îi  trebui  Coani  Frosi,  să  audă  şi
           nespălatul  ăla  şi  să-i  aplici  constituţia  cum   aceasta.
           trebue...                           „Auzi,  coane  Costache,  feciorul  dumnitale
               Ei,  da!  Dumneata  gândeşti  că  eu  nu   a  rămas  şi  anu-ăsta  repetent.  îţi  place?  Şi
           am  altceva  mai  bun  de  făcut  decât  să  mă   mai  vreai  să  zici  că  sunt  femeie  rea.  Nu
           iau,  pe  drum,  de  păr  cu  oamenii,  să  mă  fac   eşti  om;  ai  făcut  un  singur  copil  şi  nici
           şi de ocară... Dar... m’oi duce...  p’ăla  nu  ai  fost  în  stare  să-l  faci  ca  lumea.
               Of  Doamne,  Doamne!  Aşa  eşti  tu  de   Leneş,  cu  gândurile  spulberate,  ca  vai  de
           când te-am pomenit, tot fricos şi îndărătnic.  capul  lui.  Nu  eşti  om  şi  pace.  Ai  unul  singur
                                                      şi  nici  p’ăsta  nu  poţi  să-l  stă­
                                                      pâneşti."
                                                        Se umpluse paharul.
                                                        „Lasă-1  numai  să  vie  şi  de  nu
                                                      ţi-o  plăcea  ce  i-oi  face,  să  nu-mi
                                                      mai zici Costache."
                                                        A  doua  zi  de  dimineaţă,  după
                                                      o bătae ţeapănă ce mâncase noap­
                                                      tea, Adrian dădu bir cu fugiţii.
                                                        A  trecut  o  zi,  au  trecut  două,
                                                      ba  chiar  două-trei  săptămâni  şi
                                                      de  Adrian  nu  se  mai  auziâ  nimic.
                                                      Chiar  din  prima  săptămână  s’a
                                                      dat  circulări  pe  la  poliţii  ca  să-l
                                                      caute, dar înzadar.
                                                        Coana  Frosa  începuse  să  cam
                      Vederi din România: La păscut.   dorească  de  el.  „Şi-o  fi  făcut
                                                       seama",  îşi  ziceâ  într’un  târziu,
           Ţi-e  că  te-o  omorî  nespălatul  de  actor?...   când văzu că nu se mai aude nimic de el.
           Nu  vezi  că  ţi-a  nenorocit  copilul,  îl  momeşte,   Noaptea-1  visă  mereu.  Odată  l-a  visat  pe
           l-a  adus  într’o  stare  ca  vai  de  capul  lui!   mare,  într’un  vapor,  iar  ea,  şezând  pe  ţărm,
           Bine,  nu  vrei  tu  să-l  pui  pe  actor  la  locul   vedea  cum  se  scufundă  vaporul  şi  băiatul  ei
           lui,  atunci  îl  voi  pune  eu;  o  să-i  croiesc   e  aproape  să  se  ’nnece;  cum  se  aruncau  oa­
           câteva  cu  umbreluţa,  să  mă  ţie  minte  toată   menii  în  mare  ca  să  poată  înnotând  să  ajungă
           viaţa.  De  ce  nu  mi-a  dat  Dumnezeu  un  băr­  la  ţărm  şi  cum  băiatul  ei,  nemai  având  nici
            bat  după  gândul  meu!  Of,  Doamne,  Doamne,   un  sprijin,  se  scufundă  cu  totul,  iar  ea  în
            rău ai fost cu mine!“            disperarea  aceea  se  aruncă  după  el  în  mare;
             Şi  coana  Frosa  începu  să  plângă,  pe  când   dar deodată se deşteaptă.
            domnul  Costache  îşi  luă  pălăria  şi  plecă   „Ce e, Frusiniţo, ce ai?...
            spre club.                         — Ce să fie! Nişte vise urîte! îl visez pe
             Când  s’a  dus  coana  Frosa  să  se  ’ntâlnească   Adrinică rău de tot, nu ştiu ce-o fi cu el..."
            cu  actorul  de  care-i  pomenise  lui  Costache,   *
            par’că  i  s’a  luat  o  piatră  de  pe  inimă  când   Ca  să-şi  mai  uite  de  durerea  ce  le-o  prici­
            auzi că cu o zi înainte au plecat toţi.  nuise  plecarea  fiului  neascultător,  se  hotărîră
             „De  frica  mea  au  plecat,  soro,  —  îi  spunea   să  se  ducă  pentru  vre-o  lună  în  vre-un  oraş
            Coana  Frosa  lui  Costache,  doar’  a  auzit   la munte.
            că  o  să  le  cer  satisfacţie  şi  au  şi  spălat   Trecuse  vre-o  două  săptămâni  decând  se
            putina."       *                 aflau în orăşelul C. Afară de o panoramă unde
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13