Page 19 - 1909-03

Nrul 3, 1909. LUCEAFĂRUL 67

Pastel.

Doi boi plăvani pe miriştea uscată
Mugesc îndureraţi de-atâta jale j
Pârlite-s luncile - ograda toată
Şi apa ’ntreagă a secat din vale!...
Proptit de-o parte stă pustiu bordeiul,
Icoana vremii maştere şi rele...
Povestea-i trist-o tot şopteşte teiul,
Ce gârbov stă de-atâtea zile grele.
Cum plânge vântul prin fereastra spartă Şi polomida ruptă din tulpină
Norocul dus şi lacrima deşartă, Coboară fruntea ca la îngropare!...
Ce-a picurat pe pragul în ruină ... Pe muchi o rază moare de ’ntristare ...
I. Enescu.

Cântece.

I.
în albastrul zării, între ulmi, pe creste, Negura se lasă
Triste turturele, Dalnic cornul sună în plutiri domoale,
Rătăcesc pierdute Şi printre jugaştrii Crinii lin mlădie
Uisurile mele. Trece blânda lună. Argintii petale.
Fermecate gânduri Lacul scaldă zine
Cu-a lor vraje dulce, în argint de spume,
Nu mai vin duioase, Numai eu îmi leagăn,
Geana să mi-o culce. Dalea fără nume.

11.
Când zimbeâ natura Când muriau petale Aztăzi vin zefirii
Sub clipiri de stele, Sub argint de lună, Florile să culce,
Mi-am urzit din doruri Amujiau duioase Eu mă pierd în visuri
Cântecele mele. Pe plăpânda strună. Cu cântarea-mi dulce.
Aron Cotruş.