Page 4 - 1909-03
P. 4
52 LUCEAFĂRUL Nrul 3, 1909.
înaintarea învăţământului la obştea româ toate părţile locuite de Români. Şi în adevăr,
nească, în fruntea căreia se află. Popasu se şi socotiă cu drept cuvânt între
în urma silinţelor lui neobosite şcoala po cei mai distinşi bărbaţi ai noştri de pe la
porală de lângă biserica Sf. Nicolae din mijlocul veacului trecut şi ca o podoabă a
Scheiu, care mai ’nainte numai vegeta, se pre bisericei româneşti. Aceasta se poate vedea
făcu în scurtă vreme într’o şcoală primară şi din modul cum îl apreciază marele scriitor
bine întocmită, cu 4 învăţători. Tot Popasu Alexandru Odobescu, care îl văzuse şi-l au
fCi acela, care îndemnă pe parohienii din zise vorbind la adunarea generală a „Aso-
cetate, dela biserica sf. Adormiri şi pe cei ciaţiunei transilvane", ţinută în Braşov în
dela biserica Sf. Nicolae, să dea mâna unii anul 1862. „Glasul sonor şi simpatic al ora
cu alţii şi astfel cu puteri unite să susţină torului", zice Odobescu în darea sa de
o şcoală primară de nădejde, prevăzută cu seamă publicată în „Revista română", „emo-
toate cele trebuincioase. ţiunea şi inspirarea, ce erau zugrăvite pe
După potolirea mişcărilor politice din anii faţa lui, înţelesul adânc şi pătrunzător al
1848 şi 1849, la care luă însuş parte activă, cuvintelor sale deşteptară în inimile între
Popasu urmă mai departe, cu o energie şi gului auditoriu o exploziune de entuziasm.
mai încordată, lucrarea sa de luminare şi Strigătul adesea repeţit de: să trăiască! care
ridicare a poporului prin şcoală. Nu eră co înlocueşte la Românii de peste munţi căză-
mună în protopopiatul său, care să fie lipsită cescul nostru Hurra! niciodată nu răsună
de acest mijloc de căpetenie de învăţătură. cu o mai vie înfocare. în adevăr, Românii
Până şi pentru Ţiganii din suburbiul Blu- din Ardeal posedă în protopopul Popasu
măna, dela intrarea în Braşov, deschide vred unul din acei preoţi exemplari, cari în fapte
nicul protopop o şcoală poporală. Şi multe şi în simţiri au ştiut a se identifică cu ade
din şcoalele din protopopiatul lui Popasu văratul caracter al păstorului creştin."
erau în adevăr şcoale de model. Acela însă, care ştia preţui mai bine însu
Ceeace încoronează însă opera şcolară, şirile nobile şi vrednicia lui Ioan Popasu
săvârşită în Braşov de nemuritorul Ioan Po eră marele Mitropolit Andreiu Şaguna, care
pasu, şi ceeace îi asigură pentru totdeauna se întâlnise în repeţite rânduri în gânduri şi
un titlu de recunoştinţă din partea Românilor în nizuinţe cu vrednicul său protopop şi care
braşoveni, este gimnaziul român ridicat luase sub ocrotirea sa opera începută de
în acest oraş sub conducerea lui. acesta.
Popasu este acela, care a conceput mai Drept semn de recunoştinţă, Şaguna îl ri
întâiu ideea înfiinţării unei şcoli mai înalte dică în a. 1864 la rangul de Arhimandrit,
pe seama Românilor de legea răsăriteană iar în anul următor, când avea să se Inau
din Ardeal, el a ştiut încălzi prin căldura gureze noua dieceză română a Caransebe
inimei sale inimile Românilor din Braşov şi şului, tot dânsul îl recomandă Coroanei să
din împrejurime pentru înfăptuirea acestei fie numit episcop al acestei dieceze,
idei; la chemarea lui caldă şi Ia exemplul recomandare care şi fu urmată fără întâr
lui de jertfire pentru binele obştesc Românii ziere.
braşoveni şi din Ţara Bârsei adunară mij La Caransebeş Popasu desvoltă aceeaş
loacele de lipsă, cu cari în câţiva ani rodnică lucrare ca şi în Braşov.
de zile se ridică „Ierusalimul românesc", în timpul de aproape 25 de ani (1865—1889),
acea falnică clădire, ce se înalţă la intrarea cât păstori această dieceză, Popasu îi dete
în suburbiul Scheiului, unde se adăpostesc o organizare de model, înfiinţă un institut
astăzi şcoalele secundare române din Braşov, teologic şi pedagogic, înmulţi numărul şcoa-
cari au înălţat numele Românilor braşoveni lelor poporale şi înălţă sentimentul naţional,
şi cari vor vesti pentru toate timpurile nu apăsat atâta vreme sub stăpânirea biseri
mele lui Ioan Popasu. cească a Sârbilor. Şi Ia Caransebeş ca şi la
Natural, că asemenea fapte trebuiau să facă Braşov, Popasu nu trăiâ pentru sine, ci pentru
cunoscut şi preţuit numele autorului lor în binele şi fericirea turmei păstorite de dân-