Page 5 - 1909-03
P. 5

Nrul 3, 1909.              LUCEAFĂRUL                        53

         sul.  El  nu  ştia,  ce  însemnează  adunarea  de   du-Te  încă  cu  multe  zile  pline  de  tot  binele
         averi,  ci  venitele  sale,  de  multeori  până  la   şi  de  toată  fericirea!  —  Noi  din  parte-ne
         ultimul filer, le întrebuinţa spre binele obştesc.  Te  încredinţăm,  că  numele  Tău  se  va  rosti
           Nu  este  de  mirare,  deci,  că  şi  la  Caran­  totdeauna  cu  iubire  şi  recunoştinţă  în  mij­
         sebeş  Popasu  se  bucură  de  aceleaşi  simpatii,   locul  nostru,  şi-Ţi  făgăduim  că  înţeleaptă
         de  aceeaş  încredere  nemărginită,  ca  şi  în   şi  neobosita  Ta  lucrare  o  vom  avea  pururea
         oraşul  său  natal.  Şi  în  anul  1887,  când  bă­  ca model înaintea ochilor noştri. 11
         trânul,  acum  aproape  octogenarul  episcop,  îşi   Şi  ca  un  simbol  al  bărbatului  harnic  şi
         serbă  aniversarea  a  cincizecea  a  preoţiei   plin  de  viaţă  până  la  adânci  bătrâneţe,  ei
         sale,  Braşovenii  şi  cei  dela  Caransebeş  se   plantară  la  intrarea  bisericei  Sf.  Nicolae  „bra­
         întreceau  unii  pe  alţii  în  sărbătorirea  bărba­  dul lui Popasu 11 .
         tului încărunţit în merite.        Bradul  trăieşte  şi  se  face  tot  mai  înalt  şi
           „Cincizeci  de  ani  au  trecut 1 ',  zic  Românii   mai  vânjos,  vrednicul  bătrân,  însă,  urmând
         braşoveni  în  adresa  trimisă  cu  această  oca-   nestrămutatele  legi  ale  firei,  închise  în  cu­
         ziune,  „de  când  prevederea  dumnezeească   rând  ochii  pentru  totdeauna,  în  ziua  de  5/17
         Te-a  trimis  în  mijlocul  nostru;  cincizeci  de   Februarie 1889.
         ani  Tu  ai  fost  păzitor  neadormit  Ia  altarul   Iată,  cine  a  fost  bărbatul  născut  în  a.  1808
         dumnezeesc şi campion neînfrânt al vieţii  în  aceeaş  zi  cu  Şaguna  şi  sărbătorit  în  20
         şi al culturei româneşti 11 _______  „Pătrunse sunt  Decemvrie  v.  1908  în  Braşov  şi  în  Bănat  de­
         inimile  noastre,  iubitul  nostru  părinte,  până   odată cu el.
         în  adâncul  lor,  de  recunoştinţa  ce-Ti  dato­  Dea  Dumnezeu,  ca  la  cârma  bisericilor
         răm  pentru  bunătăţile  cele  mari,  ce  ni  le-ai   noastre  să  stea  încă  mulţi  arhierei  ca  Şa­
         făcut,  câtă  vreme  am  fost  părtaşi  de  fericirea   guna şi Popasu!
         de  a  Te  avea  în  fruntea  noastră.  Răsplă-   Braşov, ziua de Anul-Nou 1909.
         tească-Ţi  cerul  aceste  bunătăţi  înzestrân-                A. B.



                                       Sonet.

                              Cuprinde-mă la sânul tău, natură!
                              Mi-e inima, sărmana, ostenită.
                              - La tine fuge mintea pocăită
                              Şi te slăveşte păcătoasa gură.
                              Încinsă e pădurea adormită
                              De-amurgul blând c’o cingătoare sură:
                              Eu în desişul foilor de mură
                              Îmi plâng viaţa prea curând trăită.
                              Covoarele de frunză ’nrourată
                              Par un şirag de mii de patrafire,
                              Ce cad încet pe fruntea ’ngândurată.
                              Eu stau supus şi gem în spovedire:
                              - „Tu n’ai atâtea frunze niciodată
                              Câte greşeli a mea păcătuire!"...
                                                        Octavian Goga.

                                                                     1*
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10