Page 13 - 1909-04
P. 13
Nrul 4, 1909 LUCEAFĂRUL 85
Impresii din Bucureşti.
Cursul de dicţiune. cultă, bine înţeles, mai bucuros pe artişti decât pe
cei dornici să înveţe, răsplătiâ frumoasele recitări cu
Este, de sigur, o idee foarte fericită de-a întrebuinţa
vacanţele şcolare spre a întruni pe profesori în con aplauze entuziaste. Neapărat că fiecare dintre ceice
grese, în care să se desbată problemele pedagogice au urmat cursul a avut prilej să înveţe şi să facă multe
ce sunt la ordinea zilei, sau spre a le da putinţa de observaţii interesante şi folositoare. Păcat numai că
a-şi completă în vre-o direcţie oarecare cunoştinţele nu s’a urmat îndeajuns propunerea foarte bună a dlui
câştigate în anii de studii universitare şi experienţa Liciu de a se discută asupra fiecărei cetiri. Astfel de
dobândită la catedră. Trebue să ne bucurăm deci când discuţii, bine conduse, ar fi dat poate rezultate pre
vedem frumoasa activitate ce se desfăşură în România ţioase. Ele ar fi putut să lămurească o mulţime de
din acest punct de vedere. Ea este o dovadă mai mult chestiuni privitoare la cetirea şi recitarea in şcoală,
că învăţământul fraţilor de peste munţi face mari pro care, in orice caz, se deosebeşte atât ca scop cât şi
grese, fiindcă conducerea lui se află în mâni cu ade ca formă foarte mult de cea de pe scenă; un lucru de
vărat chemate, care nu cruţă nici un sacrificiu pentru care, de altminterea, şi-au dat seama şi artiştii, silindu-se
înaintarea culturală a neamului prin şcoală. Noi, cei a ceti cât mai puţin dramatic şi scuzându-se chiar pentru
de dincoace de munţi, urmărim cu cel mai viu interes mimica lor de obişnuinţă. S’ar fi putut arătă chiar pă
frumoasele silinţi culturale ale fraţilor mai norocoşi rerile unor autorităţi străine şi ale noastre asupra fe
şi ne-am bucură dacă ei ar face orice muncă culturală lului cum e bine să se cetească poezii epice, lirice etc.,
cu acea înaltă conştiinţă că nu-şi îndeplinesc numai o căci există oarecare literatură şi în materia aceasta
şi avem şi noi un trecut literar cu care e bine să se
datorie oficială faţă de un stat, ci o datorie sfântă faţă
de un neam întreg şi mare, care-şi va rosti odată păstreze legătura.
dreapta sa judecată asupra tuturor fiilor săi.
După congresul profesorilor de limbi moderne, ţinut La Teatrul naţional.
la Craiova, a urmat îndată cursul de dicţiune dela Bucu Premiera lui „Don Carlos". Eram foarte cu
reşti, al cărui scop a fost să deprindă pe profesori, în rios să văd o dramă de Schiller într’o traducere fă
prima linie pe cei de limba română şi de istorie, a ceti co cută de un poei congenial — traducătorul e G. Coşbuc
rect şi frumos o bucată literară. Cursul s’a ţinut în amfi reprezentată pe scena celui dintâi teatru românesc.
teatrul liceului Gh. Lazăr şi a fost deschis de ministrul Am rămas însă în mare parte decepţionat: nu de tradu
instrucţiunii, dl Sp. Haret. Apoi, dl Pompiliu Eliade, dir. cere, nici de montarea piesei, nici de decoruri şi costume,
general al teatrelor şi însuş un distins orator şi confe ci de interpretarea rolurilor şi de felul cum s’au recitat
renţiar elegant, a arătat, într’o conferinţă de peste o versurile. In adevăr, traducerea e, pe cât se puteâ ju
oră, importanţa dicţiunii pentru orice profesie şi în decă la reprezentaţie, foarte frumoasă, turnată în acea
special pentru profesori şi preoţi, documentându-şi limbă românească curată şi plină de vigoare, pe care
expunerea cu exemple practice. Lecţiile, care au ur o cunoaştem toţi din multele traduceri ale lui Coşbuc
mat regulat, câte trei ceasuri fără întrerupere, în fie şi din operele lui originale. Auzisem cu o zi înainte
care zi, au fost făcute de către trei dintre cei mai de reprezentaţie că Coşbuc, asistând la o repetiţie, a
distinşi artişti ai Teatrului naţional, dnii Nottara, Li- stat să nu-şi mai recunoască versurile. Se vede că
vescu şi Liciu, cărora dl Eliade le împărţise materiile actorii nu erau obişnuiţi cu felul versului nici cu poezia
după felul talentului fiecăruia, dând dlui Nottara partea masivă, patetică şi plină de sentinţe a marelui poet
mai patetică: drama, poezia epică şi lirică, dlui Li- german, pe care traducătorul a redat-o cu toată fide
vescu partea în care domină raţiunea sau fantazia: litatea şi cu' toată măiestria lui de poet mare. De
discursul, nuvela, basmul; iar dlui Liciu partea de spirit multe ori ritmul versului se pierdeâ cu totul, uneori
şi umor: fabula, satira, comedia. După scurte intro chiar înţelesul frazei. Pentru o interpretare justă a
duceri teoretice, s’a trecut îndată la lecţii practice. rolurilor principale ar fi trebuit neapărat mai mult
S’au cetit şi recitat bucăţi alese din cei mai buni scrii studiu şi chiar oarecare familiarizare cu felul dramelor
tori români, Alexandrescu, Alecsandri, Russo, Eminescu, Iui Schiller şi felul interpretării lor la teatrele ger
Coşbuc, Kogălniceanu, Caragiale, Brătescu-Voineşti mane.
etc. De obiceiu, un profesor sau mai adeseori o pro Cu toate acestea dl Nottara, în rolul lui Filip al
fesoară cetea bucata, iar artistul îi atrăgeâ atenţia Il-lea, a avut o creaţiune originală. De altfel, jocul
asupra greşelilor de pronunţie şi intonaţie; pe urmă, de scenă, până Ia severele forme ale etichetei de
artistul însuşi cetea bucata încă odată. La sfârşitul curte spaniole, a fost foarte îngrijit, iar costumele şi
lecţiei artiştii recitau poezii, dl Liciu, la cererea asis decorurile splendide. Reprezentaţiile care 'au urmat
tenţei, a trebuit să reciteze, în mai multe rânduri, din după premieră am auzit că au fost cu mult mai bune.
spiritualele sale anecdote în versuri. D-na Aristizza în orice caz, direcţia nouă a teatrului îşi câştigă me
Romanescu, care urmăriâ cu interes cursul, fiind ru rite extraordinare prin frumoasele silinţi de a înce
gată, a cetit şi dânsa de mai multe ori mai ales din tăţeni capo d’operile dramatice ale literaturilor străine.
Alecsandri şi Coşbuc, ţinând chiar lecţie în câteva După începutul făcut cu „Don Carlos", n’ar trebui să
rânduri. Publicul de profesoare şi profesori, care as întârzie prea mult reprezentarea lui „Wilhelm Tell“