Page 21 - 1909-04
P. 21

Nral 4, 1909.              LUCEAFĂRUL                         93


                                     C  r  o  n  i  c  ă  .
                                            A  fost  un  sincer  prietin  al  ţăranilor,  pe  cari  i-a
                                          ajutorat  cu  sfatul  şi  cu  fapta.  întreg  Bănatul  avea  o
                                          adoraţie pentru el.
                                            S’a  distins  şi  ca  deputat  în  sinoadele  şi  congresele
                                          bisericii ortodoxe.
                                            Brediceanu  s’a  încercat  şi  pe  terenul  literaturii.  A
                                          scris  câteva  novele  şi  piese  dramatice,  cari  dovedesc
                                          sentimentele lui curate şi vioiciunea spiritului său.
                                                          *
                                            Fundatori  şi  Fundaţiuni.  în  numărul  de  Crăciun
                                          al  revistei  „Ţara  Noastră"  dl  Virgil  Oniţiu  a  scris,
                                          sub  titlul  de  mai  sus,  un  articol,  căruia  nu  i  s’a  dat
                                          atenţiunea  cuvenită.  Dsa  se  ocupă  de  urmările  rele
                                          ale  fundaţiunilor  noastre,  cari,  aproape  toate,  sunt
                                          destinate  pentru  burse.  Urmările  rele  ale acestor  burse
                                          sunt  că  intelectualii  noştri  se  înmulţesc  într’un  număr
                                          prea  mare.  Şi  cu  cât  cresc  capitalurile  şi  numărul
                                          fundaţiunilor  cu  atât  se  înmulţeşte  clasa  noastră  căr­
                                          turărească,  care  nu-şi  mai  poate  găsi  rostul  social
                                          în  sânul  poporului  nostm  din  Ungaria.  Până  acum
                                          prisosul  de  intelectuali  se  exportă  în  România,  astăzi
                                          încep  să  se  închidă  şi  graniţele  regatului.  E  firesc
                                          deci  că  acest  prisos,  neputându-şi  găsi  mijloacele  de
                                          existenţă  la  vatra  părintească  şi,  în  urma  pregătirii,
                                          având  puţine  şanse,  de  a-şi  agonisi  pânea  de  toate
                                          zilele  în  alte  ţări,  va  căută  să-şi  facă  loc  în  viaţa  ofi­
                                          cială  a  statului,  unde  se  găseşte  în  totdeauna  câte-o
                    Coriolan Brediceanu.  fărâmitură  pentru  cei  flămânzi.  Şi  cei  intraţi  în  aceste
                                          condiţii  nouă  de  viaţă,  e  fatal  să-şi  făurească  şi  o  plat-
          f Coriolan Brediceanu. Unul dintre cei mai de
         inimă  oameni  ai  vieţii  noastre  publice,  spre  adânca   formă'principiară  (v’aduceţi  aminte  de  glasurile  mode­
         şi  sincera  întristare  a  tuturor  celor  ce  l-au  cunoscut,   raţilor).  Acest  proces  de  descompunere  socială  e
                                          foarte  [contagios  şi  foarte  periculos  pentru  întreaga
         s’a  stins.  In  Brediceanu  Bănăţenii  pierd  pe  cel  mai   fiinţă  naţională  a  neamului  nostru.  Dureros  e  că  şi
         expresiv  reprezentat  al  lor,  iar  neamul  întreg  pierde   fundaţiunile  făcute  cu  scop  de  a  întări  naţionalitatea
         în  el  un  bărbat  de  valoare,  care  şi-a  făcut  datoria
         ca  român.  Felul  lui  senin  de  a  fi,  temperamentul  vioi   noastră,  contribue  la  acest  proces  de  desnaţionalizare.
         şi  glumeţ,  inima  care  o  punea  cu  atâta  sinceritate  în   Să luăm de ex. o profesiune, pe cea a profesorilor. Bur­
         toate  acţiunile  lui,  l-au  făcut  una  dintre  cele  mai  po­  sierii  terminaţi  ne  mai  având  loc  la  gimnaziile  noastre
                                          sau,  pentru  a-şi  crea  o  situaţie  mai  prielnică,  fie  am­
         pulare  figuri  ale  vieţii  noastre  publice.  Numele  lui   biţiunii,  fie  traiului  de  toate  zilele,  se  desbracă  foarte
         rămâne  eternizat  în  conştiinţa  publică  în  versurile  bă­
         năţenilor mândri:                uşor  de  toate  îndatoririle  naţionale  şi  se  adaptează
                                          condiţiilor  nouă  de  existenţă.  Oricine  poate  constată
                Nu-i Român ca Bănăţeanu,  că  numărul  cel  mai  mare  de  înstrăinaţi  —  neuitând
                Bănăţean ca Lugojanu,     proporţia  —  îl  dau  profesorii.  Profesiunile  libere  dau
                Lugojan ca Brediceanu.    naştere  la  un  rău  şi  mai  mare  poate.  Lupta  pentru
          S’a  născut  în  Lugoj,  la  5  Ianuarie  1850,  din  părinţi   viaţă,  adeseori  îi  sileşte  pe  mulţi  la  o  adevărată  ex­
         meseriaşi.  A  studiat  în  Arad,  Beiuş  şi  Pojon.  Diploma   ploatare  a  poporului.  Chiar  şi  înmulţirea  băncilor  noa­
         de  advocat  şi-a  luat-o  în  Budapesta.  Ca  naţionalist   stre  e,  în  parte,  rezultatul  acestui  prisos  de  intelec­
         însufleţit  a  dus  o  luptă  aprigă  în  reprezentanţa  comi­  tuali,  cari  cer  pâine.  Avem  deci  înaintea  ochilor  noştri
         tatului  Caraş-Severin,  a  apărat  cu  multă  dibăcie  mai   începutul  calamităţii,  pe  care  o  profeţeşte  dl  Oniţiu
         multe  procese  politice,  intentate  ziarelor  şi  bărbaţilor   peste  40—50  de  ani.  Această  calamitate  nu  s’ar  puteâ
         politici  români  din  Ungaria.  A  fost  membru  în  comi­  înlătură  decât  printr’o  educaţie  naţională.  Lipsa  acestei
         tetul  naţional  şi  în  mai  multe  rânduri  candidat  de   educaţii  e,  la  drept  vorbind,  cauza  primordială  a  pe­
         deputat.  In  ultima  campanie  electorală  a  fost  ales   ricolului  ce  ne  ameninţă.  Astăzi  trebue  deci  să  ne  în­
         deputat  în  cercurile  Oraviţa  şi  Bogşa-română.  In  par­  grijim  nu  cu  fundaţiuni,  din  cari  să  se  împartă  burse,
         lament  s’a  distins  ca  orator  şi  cu  întreruperile  Iui  de   ci  de  fundaţiuni,  cari  au  în  vedere  educaţia  naţională
         spirit şi înţepătoare.           a întregului nostru popor.
   16   17   18   19   20   21   22   23   24