Page 11 - 1909-05

103 LUCEAFĂRUL Nvul 5, 1909.
nu recunoască aci pe cei mai buni dintre ar­ Prin faptul că decoraţiunea mare este cul­
tiştii noştri tineri. Ei au făcut cinstea şi au mea artei, e de temut că artiştii să nu poată
hotărît sensul ultimului salon de toamnă. rămânea cu uşurinţă mult timp la aceste
Trebue oare să ne bucurăm de întruparea înălţimi. La culmi se fac rar pelerinagii; vetre
artei în expresiunea decorativă? statornice însă nu se durează.
Fără îndoială. Şi-apoi, dacă cea mai frumoasă misiune a
Arta decorativă este A r t a . artistului este de a decorâ pereţii unui mo­
Cea dintâiu şi cea mai înaltă ţintă a artei nument, mai trebue ca aceste clădiri să existe,
plastice este împodobirea pereţilor înalţi ai mai e nevoie ca monumentul, prin stilul său,
vreunui monument religios sau civil. Nu să ceară vădit, legitim, colaborarea artistului.
trebue să se uite că arta este, mai ales, un Dar vai, monumentul, monumentele ne lip­
semn dc apropiere pentru oameni, e o ex­ sesc. Această apostrofare, pe care pictorul
presie colectivă a gândurilor lor cel mai atât de limpede o adresează arhitectului, con-
scumpe. Dacă această expresie e încredinţată jurându-1 să construiască C a s a pe care ge­
de natură, de specie, geniului, să nu vă în­ niul lui e nerăbdător să o împodobească,
chipuiţi că geniul e o anomalie a speciei, arhitectul pare a nu o auzi; clădirile noastre
o monstruozitate în natură. Geniul este publice şi private rămân, cu prea puţine ex-
căpetenia şi tipul unui mare număr de oa­ cepţiuni, împopoţonate şi mizerabile. Bogăţia
meni; în el s’au întâlnit, adunat şi coor­ se închide în sălaşuri enorme, pe cari le ca­
donat caractere, cari la ei rămân răzleţe. El racterizează trufia unui lux egoist, potrivnic
reprezintă o întreagă clasă de vieţuitori, vieţii, şi din cari arta este exclusă. In ce pri­
cari se recunosc în el. El îi adună, el îi veşte autorităţile publice, ele se sălăşluesc în
luminează, operile sale deşteaptă într’ânşii palate, făcute după chipul şi asemănarea lor,
şi le descopere cele mai tăinuite, cele mai dela stilul-cazarmă, care arată brutalitatea
bune îndemnuri de viaţă. Şi se poate găsi lor, până la stilul pompadour, care dovedeşte
un prilej mai strălucit de a face aceste laşitatea lor. în toate ţările din lume în clipa
descoperiri, decât prin zugrăvirea de forme aceasta a istoriei pe care o trăim, puterea,
şi de colori pe pereţii interiori ai templului despărţită de gust, nu mai apare decât sub
sau ai unei primării, unde oamenii se întâl­ prosteasca înfăţişare a unei b a r b a r i i O r ­
nesc în acelaş gând? Ei vin aci să-şi înde­ g a n i z a t e .
plinească datoriile sau să-şi apere drepturile Fie. Se poate că condiţiile sociale ale exis­
şi să-şi discute interesele: gestul superior al tenţei moderne să mai înşele dorinţele pic­
artistului, prezent în opera sa, înalţă până la torilor. Acel suflet, acea conştiinţă colectivă
dânsul fiecare spirit, înzestrând astfel mul­ se pare a nu auzi încă chemarea lor; conştiinţa
ţimea aceasta cu un suflet colectiv. Şi acest colectivă întârzie a se deşteptă. Dar să nă­
suflet e născut din emoţia ce se desprinde dăjduim că îndărătnicia ei va fi învinsă.
din această operă. Generaţie de generaţie, Avem ca chezăşie a izbânzii sigure, ostene­
însufleţindu-se rând pe rând şi trăind în faţa lile stăruitoare ale artiştilor noştri, rândurile
aceleiaş opere aceleaşi emoţii, vor mărturisi lor închegate şi vitejia liniştită cu cari se
continuitatea neîntreruptă a vieţii, solidari­ afirmă.
tatea oamenilor de-alungul veacurilor. Ce Glasurile lor, fiecare în parte preţios, se
sublim rol îi revine artei în această măreaţă prefac într’un glas puternic, pe care mul­
demonstraţie! ţimea îl ascultă deja şi-l înţelege. Incurând
Las la o parte, cu părere de rău, toate numai surzii nu vor putea să-l audă.
desvoltările, toate exemplele, cari se îmbie Scriind aici, sunt fericit că pot înregistra
spiritului meu. Dar am spus poate destul ca să accentul artiştilor români în această mare
fiu înţeles. Deaitmintrelea doctrina ce o predic mişcare de prefacere.
nu are din fericire pretenţii de noutate. Mai întâi o observaţie de ordin general.
Mai este o chestiune, care e mai grea de Fiind date calităţile orientale, belşugul în
deslegat. concepţie, gustul în executare, cari disting