Page 12 - 1909-05
P. 12

Nrul 5, 1909.               I.ICKAKĂKUJ                      109
         poporul  românesc  printre  celelalte  unităţi   Poitevin,  foarte  tânăr,  dacă  nu  mă  înşel,  do­
         ale  marei  familii  romane,  pare  evident  că   vedeşte  o  pasiune  serioasă,  un  entuziasm  stă­
         el  trebue,  mai  curând,  mai  uşor  decât  ori­  pânit  şi  adânc,  semne  sigure  ale  talentului
         care  altul,  să  se  desvolte  după  direcţiile   adevărat.
         alese  de  artiştii  europeni,  în  fruntea  cărora   Tablourile  mici  ale  dlui  M  ă r c u l e s c u   se
         merg francezii.                   menţin  în  tonalităţile  întunecate,  ce  convin
           Dealtfel  făgăduinţele  sunt  multe  şi  sunt   expresiei  sentimentelor  melancolice,  cari  îi
         în  drept  a  crede  că  vor  fi  încurând  ţinute.   plac  autorului.  Aşa  cum  sunt,  sunt  nespus
         Mai  mulţi  artişti  români  şi-au  creat  în  Paris   de  atrăgătoare.  Ne  aducem  aminte  cu  duioşie
         o  situaţie  de  invidiat.  Mă  voiu  mulţumi  a   de „Femeia la fereastră* 1  expusă anul acesta.
         numi  pe  unii  dintre  dânşii,  fără  a  ţinea  seama,   Dnii P o p e s c u ,   G  r o p e a n u   ş i   B  e n d e r l i
         •dacă au expus sau nu la Salonul de toamnă.  sunt  nume  pe  cari  critica  parisiană  le  repetă,
           Sculptorul C o n s t a n t i n   B  r â n c u ş i ,  foarte  din an în an, cu o simpatie tot mai mare.
         cunoscut,  foarte  apreciat,  este  desigur  unul   Trăieşte  aici  şi  rog  să  mi  se  ierte  omi­
         dintre cei mai bine înzestraţi din generaţia sa.  siunile  inevitabile  un  grup  de  artişti  ta­
           Dşoara  E l e n a   P o p e a   delicată  şi  o  inti­  lentaţi,  iubiţi  în  Franţa  şi  cari  fac  cea  mai
         mistă pătrunzătoare.              mare cinste ţării lor.
           Dnii FI or i a n ,  P o i t e v i n, aquafortişti. Dl  P a r i s ,  Decemvrie 1908.
                                                                 Charles Morice.



                               Martirul Christoşilor...
                                       (A. Ady).
              Un foc nepotolit şi mândru      Născut din cântec şi putere,
              Mi-a dat pământul moştenire,    Păgân Apollo dela Ţară,
              Purtam în inima păgână          Cu dragoste-aşteptam, cu cântec,
              Credinţă, sete de mărire.       A vieţii cea din urmă seară...
              Simţiam o lume împrejuru-mi     Azi, sufletul nu-mi mai tresare
              Rotindu-şi larga frământare,    De cânt, de dorul dimineţii,
              Eu în vârtejul ei sălbatic      M’au omorît evangheliştii,
              Căutam o armonie mare...        Christoşii şi ’nţelepjii vieţii...
                                                                   G.



                                      Cântec.
              Uăd  flacăra  iubirii  cum  se  stinge,   Uăd  pulberea  de  visuri  cum  se  pierde,
              (Ce trist răsună ultimul cuvânt)  (Norocul meu cu ele a plecat)
              Uăd  flacăra  iubirii  cum  se  stinge,   Uăd  pulberea  de  visuri  cum  se  pierde,
              De ce-ai crezut copile ’n jurământ?  De ce te tulburi ochi îndurerat?
                              Plâng dorurile toate deşteptate,
                              (O! cât aşi da să nu le-aud plângând)
                              Plâng dorurile toate deşteptate,
                              De ce-ai venit durere-aşa curând?
                                                  I.   Enescu.
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17