Page 16 - 1909-05

Nrul 5, 1909. LUCEAFĂRUL 113

Pagini străine.

Ivan Turgheniev (1818—1883).
Ivan Sergejevici Turgheniev s’a născut la 28 Octombre v. 1818 în Orei,
dintr’o veche familie aristocrată. La 1827 familia lui se mută la Moscva, unde
tânărul Turgheniev intră într’o şcoală particulară. Cu 15 ani trece la univer­
sitatea din Moscva, mai apoi la cea din Petersburg, ocupându-se cu studiul
istoriei şi al filologiei. La 1838 face o călătorie de studii în Germania, oprin-
du-se vreme mai îndelungată în Berlin, unde cercetează universitatea. In 1841
se întoarce în Rusia şi în anul următor e numit funcţionar în ministerul de in­
terne, dar după doi ani îşi dă demisia şi se retrage pentru a se ocupă cu li­
teratura. Prima lui lucrare, poemul „Paraşa", apare Ia 1843.
Până pela 1850 trăieşte mai mult în străinătate, mai ales în Paris. In
acest an, murindu-i şi mama (tatâl-sâu murise la 1834), se întoarce din nou în
Rusia şi se retrage la moşia sa din Spaskoje (guvern. Orei), după ce-şi des-
robise iobagii. In anul 1852 publică o „Scrisoare despre Gogol", pentru care
e arestat şi condamnat să nu-şi poată părăsi moşia timp de doi ani de zile.
La 1855 merge din nou în străinătate şi numai pentru scurt timp se mai întoarce în ţara sa. A murit la 22
August v. 1883, în Bougival, lângă Paris, şi a fost transportat şi înmormântat la 27 Septemvrie în cimiteriul
Volcov din Petersburg.
Ivan Turgheniev a desfăşurat o activitate literară foarte roditoare. Romanele şi povestirile sale nume­
roase nu se disting prin complicaţiuni sensaţionale, ci prin măiestria mare cu care sunt descrise caracterele
personagiilor şi pătrunderea psihologică a lor. In operele sale se reoglindesc toate mişcările cari au frământat
Rusia de pe timpul său şi sunt o preţioasă contribuire la istoria desvoltării societăţii ruseşti.
Dintre scrierile lui amintim: „însemnările unui vânător" (2 voi. 1852), „Prima dragoste" (1860), celebrul
roman „Părinţi şi fii" (1862) şi nenumărate povestiri şi schiţe mai scurte: „Viziuni" (1863), „Un rege Lear al
stepei" (1870), „Ciasornicul" (1875) şi altele. A mai scris şi câteva comedii cari s’au jucat pe scenele ruseşti
până în anii din urmă. Ultimele sale scrieri sunt: „Poezii în proză" (1882), „Clara Milici" şi „Incendiul pe mare"
(1883).
Ceasul. de gură, îşi vâră nasul pretutindenia, însă
— Povestirea unui bătrân. — la inimă nu eră bună, cum eră tatăl meu.
I. Duceam traiu fără lipsă, potrivit. Tata avea
Să vă povestesc întâmplarea mea cu ceasul... încă un frate, cu numele legor**); dar acest
Ciudată întâmplare! legor, pentru oarecare, cum sar zice, „con­
Lucrul s’a petrecut tocmai la începutul duită de agitator şi idei iacobinice“ (aşa stă
veacul d’acum,*) în anul 1801. Abia trecusem scris, negru pe alb, în ucaz) fusese exilat în
de 15 ani. Trăiam la Rezan, într’o căsuţă Siberia încă în anul 1797.
de lemn, nu departe de malurile râului Oka Fiul lui legor, David, vărul meu, rămase în
împreună cu tata, cu o mătuşe şi cu un grija tatălui meu şi şedeâ la noi. El eră numai
văr. De mama nu-mi aduc aminte: ea murise cu un an mai bătrân decât mine; însă eu mă
la trei ani după căsătorie; afară de mine, închinam înaintea lui şi-l ascultam, ca şi când
tata n’aveâ copii. Numele lui eră Porfiriu ar fi fost de tot mare. Nu eră băiat prost,
Petrovici. Om tăcut, retras, bolnăvicios; lucrul aveâ tărie sufletească; eră lat în umeri, în­
lui eră să umble după treburi ca procese desat, cu o faţă pătrată, plină de pistrui, păr
şi altele. înainte vreme astfel de oameni erau roşu, ochii suri, mici, buzele late, nasul scurt,
porecliţi pricinaşi, cârciocari, seminţe de ur­ degetele asemenea scurte om vârtos, cum
zici; el îşi zicea fiscal privat. Căsnicia noastră îşi zicea, şi în adevăr eră foarte puternic
o purtă sora lui, mătuşa mea — fată bătrână pentru anii lui. Mătuşa nu-1 putea răbda; iar
de cincizeci de ani; tatăl meu trecuse de .tata chiar se temeâ de dânsul... sau, poate,
patruzeci. Ea eră evlavioasă din cale afară se simţiâ vinovat în faţa lui. Se răspândise
— vorbind pe faţă: eră o prefăcută; bună faima, că dacă tatăl meu n’o sfecleâ cu vorba
*) Al 19-lea. (N. trad.) **) Ghiţă. (N. trad.)