Page 9 - 1909-05
P. 9

106                        LUCEAFĂRUL                  Nrul 5, 1909.
          ca   de-o   apariţiune   neaşteptată.   întmdeâ   veşnic,  unde  instinctele  se  mulţumiau  şi  viaţa
          botul  strâns,  în  luciul  de  sticlă,  gângureâ  şi   se trăiâ întreagă ...
          pipăia  locul  ca  după  o  sărutare  dorită  şi,  tre­  în  amăgirea  de-o  clipă,  maimuţa  [aprinsă
          murând  de  fericire,  îşi  lipea  tâmpla  de  oglinda   şi  pierdută,  apropie  oglinda  de  piept  ca  într’o
          rece,  legănându-se  aşa,  ca  într’o  desmerdare   îmbrăţişare  şi  trupul  ei  moale  şi  înfiorat  se
          uitată.                           cutremură  ca  într’un  spasm  de  voluptate,
            După  un  timp,  tresărind  din  adormirea  ei   contopindu-se  un  moment  cu  oglinda  min­
          dulce,  maimuţa  îndepărtează  un  moment  o-   cinoasă .. .
          glinda,  se  caută  iarăşi,  tremură,  scoate  un
          ţipăt  şi  se  bucură,  apoi  iar  o  apropie  pândind,   N’ani  mai  putut  să  despart  maimuţa  de
          într’o  scăpărare  de  inteligenţă,  întoarce  iute   oglindă  din  ziua  aceea  ...  —  De  câte  ori  o
          capul  după  oglindă  şi  întinde  mâna  ca  după   vedeam retrasă într’un ungher tăcut,  cu oglinda
          o umbră ...                       în  braţe,  lipindu-se  dornică  ca  de-o  iluzie,  mi
            Nedumerirea  de-un  moment  trece,  căci  mai­  se  păreâ  că  ea,  în  oglinda  aceea  rece,  stringe
          muţa  şi-a  revăzut  iar  chipul  în  oglindă  şi  ’n   la  piept  ţara  ei  îndepărtată,  cu  amintirile  şi
          chipul  acela  a  văzut  ea  libertatea  şi  iubirile   tovarăşii  de  iubire,  cu  viaţa  slobodă  şi  largă
          slobode  dedemult,  cu  ţara  de  păduri  şi  soare  a pădurilor sălbatice ... ’   .



                                     Lacul morfii.
                                         (A. Ady).
                      Plutim deasupra unui lac   E înzadar, cădem cu foţii,
                      Noi mândre paseri călătoare,   Căci lacul mortuar ne ’nghite,
                      Din undele-i otrăvitoare,   Zadarnic visuri şi ispite
                      Divine negre şi spurcate   Şi dragoste ne ’ndrumă calea,
                      îşi cască gura hrăpitoare:   Cădem cu aripi biruite:
                      Ungaria se chiamă lacul...  Ungaria e lacul morţii...



                                      Visătorul.
                      Cântă pădurea fermecată,  în vraja soarelui de-amează
                      Şi numai cânt, numai alint   Cântă castelul de cristal;
                      Plutiă în zarea depărtată;   Cântă ’n văzduh vrăjita rază,
                      Cântă pădurea de argint:  Privind iatacul de coral:
                      „Stăpân’-avem, născută zină   „Ea poartă ceriul sub pleoape
                      Din razele unei amezi;    Şi serafimii-s slujitori;
                      Copil sfios, o vină, vină,   O, vină, vină, mai aproape,
                      Stăpâna florilor s’o vezi."  Copil cu ochii visători."
                                   Cântă pădurea; visătorul
                                   Cu dornici ochi cătâ în zări
                                   Şi a pornit la drum cu dorul
                                   După visatele cântări.
                                                   G. Rotică.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14