Page 10 - 1909-07
P. 10
154 LUCEAFĂRUL Nrul 7, 1909.
-
0 floare.
într’o luncă verde Călători — chemaţi El ar vrea din luncă „Flori ce-şi risipesc
Unde-i mai mult soare, De mireasma-i tare... Minunata floare, „Gingaşe petale
într’o zi de vară, Albă ca zăpada Şi-i şopteşte-o rugă „Şi se stâng de dorul
A crescut o floare Străluceşte ’n zare. Caldă, arzătoare: „Sărutării tale.
Albă şi frumoasă. Când o văd, o teamă — „Mâna mea pe tine „Eu te-aduc când vreau,
Dar ea n’are nume, Sufletul le ’ncinge, „Ureare-arsă te rumpă. „Eu te ’ntorc din drum,
Nici n’a fost vr’odată Floarea cea frumoasă „Am o cingătoare, „Pentru tine ’n lume
Flori ca ea pe lume. Nimeni n’o atinge. „Cingătoare scumpă, „N’o fi alt parfum.
Mai creşteau acolo Dar veni odată, „Să te-anin acolo, „Şi să ştii de-acuma:
Flori mărunte, 'nalte, în amurg de vară, „Floare, cât aş vrea, „Oriunde te-i duce,
Dar ea-i cea mai mândră Un drumeţ s’o vadă, „Să fii mai aproape „Pentru tine alta
între celelalte. Dintr’o altă ţară. „De inima mea“. „Nu va mai străluce." -
Ştie, că i-au spus-o Florile din luncă, „Glasul ce ndrăznzşte Floarea par’că rîde,
Razele de soare, îl vedeau cum vine, „Astăzi să mă cheme, Pare că-l îmbie,
Că ea dintre toate-i Toate mi-l chemară: „0 s’ajung’ odată, iar când vrea s’o rumpă
Mai strălucitoare. „Stai la noi, străine". „Floarea s’o blesteme. Lunca e pustie,
Ştie ce mireasmă El le rumpe ’n treacăt „Tu să ştii că eu Şi când vrea să plece
Zărilor împarte... Le alint’ o clipă, „Nu-s ca alte flori Floarea iar răsare,
Şi, să vadă floarea, Repede le uită „Ce le află moarte Piere-apoi în clipa
Din de dedeparte Şi le-aruncă ’n pripă. „Aurite zori — Când lui i se pare
C’a cuprins-o bine, Sufletul îi arde Floarea-i tot acolo
Că e mai aproape. Chinuit de jale, Unde-i mai mult soare,
1 s’aşterne-atuncia Ars de strălucirea Albă, neatinsă
Ceafă pe pleoape, Albelor petale. Şi strălucitoare.
Simina Brati.
Pagini străine.
— Ceasul de Iv.
împreună cu David îndată am lăsat şi lu
crul şi şcoala; nici la preumblare nu mai ieşiam, într’o dimineaţă, tocmai isprăvisem deju
ci stăm la colţişor şi socotiam şi chibzuiam nul eu şedeam înaintea ferestrii şi mă gân
câte luni, câte săptămâni, câte zile i-ar trebui deam la întoarcerea unchiului afară se
„fratelui Iegor“, ca să se întoarcă, şi unde statornicise stelind o moină de April deo
s’ar putea aă-i scriem, şi cum să-i ieşim în dată năvăli în odaie: Pulcheria Petrovna.
cale, şi ce fel de trai să începem după aceea? Ea era, în orice vreme, foarte sprintenă şi
„Fratele Iegor“ eră arhitect: am hotărât cu agitată, vorbea cu glas ţivlitor şi fără înce
David, ca el neapărat să se mute la Moscva tare mişcă din ir.âni; iar acum, fără forme,
şi acolo să zidească şcoli mari pentru săraci, sări asupra mea.
iar noi ne-am duce să-i fim de ajutor. De — Marş! marş îndată la tată-to, domni-
ceasornic, fireşte, uitarăm cu desăvârşire; tot şorule! începu a trozni. Că tu ai născocit
atunci năpădiră asupra lui David alte griji... ştrengăria, aşa neruşinat! — Aşteptaţi voi
despre care va fi vorbă mai încolo; însă cea amândoi: Năstase Nastaseici a dat de gol
sornicul a fost menit să nu-1 dau uitării cu drăcoveniile voastre!... Pleacă! Tată-to te
una cu două. aşteaptă... Iute să pleci!