Page 15 - 1909-07
P. 15

Nrul 7, 1909.               LUCEAFĂRUL                       159
         deţi  poate,  că  istoria  cu  ceasul  se  sfârşeşte   o  nouă  persoană;  de  aceea  este  trebuinţă  nea­
         aici.  Nu,  aici  nu  se  sfârşeşte;  numai  cât,  ca   părată  să  ne  întoarcem  puţin  îndărăt  cu  po­
         să pot urmă cu povestirea, trebue să Introduc  vestirea.   (Va urma).



                                  Dări de seamă.

           G. Asachi. Poezii, Vălenii-de-munte, 1908.  neîntreruptă  neplăcere,  pe  care  nici  eu,  aici,  nu  Vi-o
                  A  mea  muză  umilită,  în  Parnas  de  tot  străină   pot cruţă, ci numai micşoră, citând cât mai puţin:
                  Pentru lira-mi umilită, doritoare să răsune  Şi,  încât  în  lume-Amorul  inimile  va  să  sfarme,
                            Paginile 5 şi 221 din G. Asachi,   Cetr’ Ovidului purtâ-va între ale sale arme!
                           Poezii (Vălenii-de-munte, 1908).
                                                                  (Pag. 67).
           întoarcerea spre trecut, cu dor de a-1 cunoaşte bine,
         tendinţă  care  s’a  ivit  de  mult  şi  a  crescut,  din  ce  în   Cetr’ — ar fi cetera lui Ovid!
         ce  mai  tare,  de  vre-o  şapte  decenii;  întoarcerea  spre   Lucru demn de amintat...
         trecut,  de  care  începe  să  se  resimtă  şi  vieaţa  politică,   (Pag. 108).
         şi-acum,  de  curând,  şi  cea  religioasă;  întoarcerea   Chiar ca stele ne murinde...
         aceasta  cu  pietate  şi  sete  de  vieaţă  naţională  se  ma­  (Pag. 109).
         nifestă  şi  în  ultimele  publicaţii  ale  bibliotecilor  de  po­  De ’nsuşi Hercule mai tare...
         pularizare.  Un  semn  al  vremii.  Un  semn  bun:  Autorii   (Pag. 133).
         vechi  au,  mai  toţi,  câte  ceva  de  spus  şi  vrednic  de   De = decât!
         ascultat.                          Când  rima  ridiculă  şi  neputinţa  stilistică  îşi  dau
           Căutând  acel  ceva,  nu  trebue  să  ne  prefacem  însă   mâna, se nasc mici monştri „nemurinzi", ca acesta:
         în  suflete  desăvârşit  iertătoare.  Nu  trebue  să  adorăm
         şi  când  adorarea  poate  să  producă  o  confuzie  regre­  Aceste naţia
         tabilă în judecata literară a publicului de astăzi. Trebue   Vor să reforme,
         să  alegem,  să  atragem  luarea  aminte  şi  asupra  unei   Trezi-vor spiritul
         trebuinţe  fundamentale  a  oricărei  educaţii  literare,   Ce încă dorine.
         vrednice  de  acest  nume,  anume  asupra  trebuinţii  de  a   Prin zel şi ’ndustrie
         împreună  căldura  veneraţiei  cu  privirea  rece  a  celuicc   Vor ’navuţi-o
         nu vrea să se înşele niciodată.          Şi prin luminile
           G.  Asachi  merită,  din  acest  punct  de  vedere,  o  cer­  Vor ferici-o!
         cetare  mai  stăruitoare  şi  mult  mai  amănunţită  decât   (Pag. 156).
         cea de faţă.’)
           în  poetul  Asachi  sunt  strofe,  pe  care  nici  cel  mai   Dar  peste  aceşti  mici  monştri  poţi  trece  înainte,  ca
         naiv începător de astăzi nu le-ar iscăli:  să  găseşti  alăturea  o  strofă  cu  miez  ori  chiar  fru­
                                           moasă.  Sunt  însă  câteva  texte  înaintea  cărora  poţi
          Pentru care luminâ-va a Ta epocă ’ntre cele-   zăbovi  foarte  mult  fără  să  înţelegi  nimic  sau  mai
          Alte, chiar ca un luceafăr între mai mărunte stele.  nimic.  Şi  cauza  nu-i  ideia  —  Asachi  eră  un  cap  lim­
                                  (Pag. 3).
                  Dela ţările străine      pede,  —  ci  aceeaş  neputinţă  formală  de  care  am
                  Păsărele vin ca nori     vorbit mai sus. Exemple:
                  Iar zefirii cu albine­          Din sânul timpului
                  le se joacă printre flori.      Ce zboară repede
                         (Pag. 54).               Peste noian,
           Ruperea  în  două  a  cuvintelor  celelalte  şi  albi­  Derază tomula
         nele,  ca  să  iasă  o  rimă  ridiculă,  pune  într’o  lumină   Şi către miile
         foarte  tristă  simţul  armoniei  la  Asachi.  Dar  aceasta-i   Adauge-un an.
         o... „licenţă" rară.—                            (Pag. 51).
          Sunt  altele  mai  dese,  mai  organice;  sunt  numeroa­
         sele  dovezi  că  G.  Asachi  nu  ştiâ  bine  româneşte  sau,   Tremuroasă, a ta gură,
         dacă  ştiâ,  că  nu  eră  în  stare  să  stăpânească   Suspinări suflând frigoase,
         deodată  şi  limba  şi  metrul.  Cetitorul  de  astăzi   Cu un sunet plin de ură
         are nevoie de multă răbdare, ca să treacă peste această  Zice cântece duioase,
                                                  Când, ca fiara care muge
          ')  Citez  după  ediţia  dela  Văleni,  unica  la  dispoziţia   Chemi pe Amor ce te fuge.
         publicului;  Lei  1.50,                            (Pag. 60.)
   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20