Page 18 - 1909-07

102 LUCEAFĂRUL Nrul 7. 1909.
sensaţia că plec dintr’un cimitir, dintre ruinele unor D-na Îs. Sadoveanu-Evan crede tocmai contrariul.
zile frumoase. îmi rup o floare galbenă, — e o „tă- La d-sa „preocuparea morală, pasiunea şi convingerea
tăişe“ ardeleană, de-acele de cari aveaţi şi voi în pusă în serviciul moralei" consacrează o scriere chiar
grădina de acasă.. când îi lipsesc calităţile literare („Robia banului", de
S’ar putea ca un astfel de temperament să nu iu­ d-na Sofia Nădejde). Iar când i se pare că în unele
bească polemica? Să n’o adore? DI Chendi îi ridică nuvele de C. Sandu-Aldea „concepţia morală, atitu­
statue, i-o încoronează cu ghirlande. Se mărturiseşte dinea (acestui autor este) simpatică sau în cazul cel
slujitor credincios la altarul ei. Se bucură când poate mai bun indiferentă pentru faptele amorale, criminale",
desface în vânt „steagul roşu". Arată formele în cari i se „loveşte gustul estetic". Prin urmare: morala în
înţelege să se poarte polemica. Dl Chendi polemi­ artă, - şi mai de aproape, mila, atitudinea simpatică
zează foarte des: „ştie să lovească cu efect simţit". a autorilor faţă de cei săraci, faţă de cei nenorociţi.
Alege de multeori fără greş „momentul psihologic când Felul acesta de a privi opera de artă este comun
poate lovi şi distruge". îşi arată cu îndemânare „fineţa unei întregi grupări, al cărei leagăn se găseşte în anti-
spiritului". Lovitura lui e sigură: articolul şi scriitorul. şambra socialismului. D-na Evan ne descrie, indoio-
Gândiţi-vă la d-nii R. D. Rosetti, FI. 1. Becescu şi la şată de amintiri, câteva clipe din viaţa acelor „popo­
alţii. Domnia păcii nu-1 încântă, li pare de o mono­ rani şi poporance", cari „nu recunoşteau nici un ta­
tonie ostenitoare, ucigaşă a puterii. Dl Chendi este lent celor ce scriau la convorbiri" Literare. Aceştia
apologetul polemicilor cu „gesturi frumoase". discutau despre durerile umane, despre mijloacele de
Toate acestea le predică şi le îndeplineşte într’un a le uşura şi despre curăţenia sufletului. Poate şi în
stil cu rari calităţi. Fraza scurtă, limpede, neîncărcată- cercul acela stăpânea credinţa că „patriotismul nu
Şi ce dicţionar bogat! Dela terminii ştiinţelor naturale poate fi izvor de poezie adevărată". Şi a „poporanilor"
până la cei ai superstiţiilor din popor, dela cuvintele de pe vremuri eră părerea că cultul patriei şi al nea­
cu bună mireazmă ale Scripturii până la profanele mului trebue osândit „ca o rămăşiţă barbară din vre-
expresii cari se aud în clipe de mânie grea, şi până mile întunecate, ca o prejudecată îngustă, nedemnă de
la nuanţele cele mai subtile, totul e întrebuinţat cu sufletul cugetătorului modem."
măiestrie, cu siguranţa efectului. Oricum ar fi fost, d-na Evan s’a desbrăcat de con­
Dl Chendi e un artist în critică. sideraţiile acestea. IntFun articol despre „arta naţio­
Fără îndoială cu defecte mari. Căci toate calităţile nală" mărturiseşte cu căldura şi sinceritatea unei po­
acestea se pot întoarce împotriva celui ce le are, când căite crezul naţionalismului în artă, necontestat în
nu sunt pure, când se împletesc cu „viclenia şi cu formele lui fireşti de nici un scriitor de astăzi. Aşa
răutatea", cari „Îşi aveau şi ele zeităţile în antichi­ simţeşte, — iar „adevărul, mai ales în ceeace priveşte
tate". Iar notele acestea, cu derivatele lor, sunt tot­ lumea lăuntrică, e în simţire, nu e în raţiune". Prin
deauna primejdioase unui „suflet frumos", cum îl cere prizma acestui sentiment naţional caută să pătrundă,
Schiller dela orice scriitor. Pentru aceea este atât de să înţeleagă opera poeţilor (losif, Sadoveanu etc.).
nedrept dl Chendi cu poeziile lui O. Carp. Pentru Pretutindeni vrea să arate suflet românesc, natură ro­
aceea ne izbeşte lipsa aprecierii operelor lui M. Sa- mânească: cer, pământ, râuri, păduri, paseri şi gâze
doveanu, - o lacună de neîngăduit unui critic. In româneşti, lumină românească. Uneori îmi face im­
schimb se stărue prea mult asupra unei părţi din ac­ presia că cetesc o recenzie ungurească, atât de stri­
tivitatea dlui N. lorga, şi adesea fără dreptate. Găsim gător şi de obsedant revine nota aceasta, care trebue
pe urmă neajunsuri cari privesc „gesturile frumoase". să fie calmă în măreţia ei, tainică, discretă în sfinţenia
Căci nu ştii zău ce frumseţe ascunde sentimentul in- ei, şi firească, sănătoasă, având conştiinţa că ni-e ine­
chiziţional din cuvintele acestea: „Să nu-i răstigneşti rentă, ca şi sentimentul iubirii de părinţi sau de copii.
pe roatele morilor de vânt, să le troznească oasele"?! Să nu ni se strige în urechi!
Din articolele dlui Chendi se desfac însă şi câteva Procedeul de analiză al d-nei Evan este de obiceiu
principii, cari îi arată credinţele literare. Scriitorii foarte simplu. Aflând o notă, o trăsătură caracteristică
noştri trebue să se coboare la popor, „la limba şi a operei de care se ocupă, insistă mult asupra acesteia,
poezia lui, ca la cele mai curate şi mai îmbelşugate ilustrând-o cu câte exemple găseşte, amintind vr’o
isvoare de inspiraţie", — „libere a fi întrebuinţate" însuşire înrudită cu ea, şi abia atingând, uneori, alte
de oricine. Poporul şi viaţa de astăzi. Trecutul nu-i calităţi de fond ale autorului ce diseacă. Aşa face cu
place, 11 lasă rece. „Actualitatea sau vremea noastră"! O. Carp, propovăduitorul artistic al pornirii de a ne
In toate manifestările ei. Viaţa dela ţară ca şi viaţa „lipi mai strâns cu sufletul de ceilalţi şi celelalte,
de oraş oferă material bogat oricărui scriitor. Mai cu mai ales în faţa neînduratei nepăsări a naturii". Aşa
seamă Bucureştii ar trebui studiat în notele lui spe­ purcede faţă de I. Al. Brătescu-Voineşti, arătându-1
cifice, originale, şi prins in forme de artă. Cât pentru ca pe un destăinuitor „al sufletului său cinstit şi drept,
morala în artă, dl Chendi susţine cu Oscar Wilde: luptând să-şi menţină idealul de tinereţe". Sau apoi
„Nu există cărţi sau opere de artă morale sau imorale, d-na Evan îşi închipue o problemă pe care şi-ar fi
ci cărţi sau opere de artă bine sau rău alcătuite." Căci pus-o autorul, al cărei răspuns „vine treptat din în­
„nu e nimic imoral în ceeace ne mişcă, ne emoţio­ tâmplările mici cari se perindează în viaţa tihnită şi
nează, ne îndeamnă la viaţă... Justă este critica numai monotonă" a vr’unui orăşel, de pildă Prin urmare
când se conduce din acest punct de vedere, şi con­ admite o inşirare cât de amănunţită a „micilor întâm­
sideră drept morală orice lucrare de talent.." plări", fiindcă acestea trebue să deslege „problema"