Page 19 - 1909-07

Nrul 7. 1908. LUCEAFÂRUL 163
Astfel trece cu îndemânare alături de multe conside­ prim volum a apărut anul trecut, cuprinzând istoria
raţii artistice, isbutind să dea concluzii adevărate în Turcilor din cele mai vechi timpuri şi până la ocu­
aparenţă şi să mărească valoarea unei creaţii, (de ex. parea Constantinopolului.
cazul cu „Floare-Ofilită"). Atât prin bogăţia izvoarelor şi a scrierilor auxiliare
Sufletele tari nu le înţelege d-na Sadoveanu. Fire utilizate, cât şi prin felul de expunere atrăgător şi
femeiască, primitoare de impresii domoale, războinicia prin metoda istorică sigură, valoarea acestei lucrări
şi forţa cari se manifestează în forme neobişnuite, dar intrece mult pe a tuturor celorlalte, scrise de autorii
foarte adevărate, sunt însuşiri străine de felul ei de germani, in timpuri mai vechi, tratând acelaş obiect.
a fi. Prin urmare, având^să judece o lucrare cu astfel Recenzenţii germani ori francezi au fost aproape
de calităţi, va declarâ-o „greşită", dovedind că nu unanim întru a recunoaşte valoarea acestei lucrări şi
poate pătrunde sufletul unui Sandu-Aldea sau Ooga. meritul înseninat al dlui lorga, care stăpâneşte o bo­
Atâta îmi pare de adevărat lucrul acesta, încât găsesc găţie uimitoare de cunoştinţe istorice şi o destoinicie
că cele mai puţin resistente pagini din volumul d-nei rară întru a pătrunde in tainele cele mai adânci ale
Evan sunt cele despre aceşti doi scriitori, fie că-i laudă sufletului unui popor, din care răsar instituţii, datini,
fie că-i detestă, — precum şi acele în cari se războieşte cultură şi întreagă desfăşurarea multicoloră a vieţii
în dreapta şi în stânga. Se simţeşte numai decât că auto­ istorice.
area îmbracă arme, cari o covârşesc cu greutatea lor. Un singur rocenzent, Brockelmann, a scos la iveală
Cea mai preţioasă şi mai simpatică însuşire a d-nei câteva erori de amănunte, cari nu vor fi însă în stare
Evan este iubirea cu care priveşte o operă. Are articole a scădea valoarea acestei opere, fiindcă privitor la
peste cari pluteşte un aer de căldură binefăcătoare, totalitatea ei, Brockelmann însuş recunoaşte că „me-
de grijă duioasă pentru aflarea părţilor bune ale scrierii. ritosul istoric al poporului român stăpâneşte izvoarele
In unele locuri simţim că o mângâiere ne cuprinde apusene, bizantine şi slave, privitoare la istoria Pen­
inima când vedem delicateţa cu care fereşte defecte insulei Balcanice, ca nimenea altul" — şi că „a reuşit
ce pot durea. Dragostea aceasta de meseria ei au a schiţa un tablou foarte vrednic de încredere şi colorat
ajutat-o să fixeze atât de just importanţa mică a lui al întinderii puterii osmane..."
N. N. Beldiceanu. Dl lorga este al doilea Român, care a dat literaturii
Calităţile şi neajunsurile d-nei Sadoveanu le găsim istorice universale o carte atât de valoroasă şi apre­
exprimate într’o formă uşoară, cu toată lungimea, de ciată. D. Cantemir a scris şi el la 1712 o însemnată
neadmis uneori, a frazei (la pp. 102 -103 este o pro- carte latinească despre creşterea şi scăderea împără­
posiţie de o pagină încărcată cu vre-o cinci care sau ţiei otomane, care a fost tradusă mai târziu în limba
ce). Şi pentruce n’am asculta şi în critică glasul unei engleză, franceză şi germană. I.
femei, când ele au dat literaturii o contribuţie onora­ ♦
bilă - mai cu seamă că d-na Evan aduce pagini foarte G. S. Petrow, Calea spre Dumnezeu, trad. de T.
bine scrise? * Păcăţianu, Sibiiu, tip. archid. 1909, 80 pp. 8°. Pr.
Eu cred că faza aceasta impresionistă în critica 1 cor.
noastră literară înseamnă un pas înainte faţă de trecut. Sub acest titlu sugestiv se cuprind o samă din
Punctele de vedere, din cari se priveşte opera de meditările distinsului preot şi scriitor rus Petrow
artă, s’au înmulţit. Libertatea aceasta în mişcări arată asupra fiinţii şi adevărurilor dumnezeirii şi mai ales
mai strălucitor feţele unui talent critic, pe când me­ asupra contrastului intre înălţimea şi seninătatea în­
diocritatea se cufundă mai uşor în uitare decât susţi­ văţăturilor lui Hristos şi între slăbiciunea pornirii spre
nută de beţele paragrafelor. Şi cetitorii pot aveâ de­ rău a firii omeneşti.
liciul unei variaţii, cel puţin cu scânteieri sporadice, în înlăturarea acestui contrast nenorocit, în sugru­
dacă nu cu lucirea statornică. Şi dacă critica nu e marea patimilor, în conglăsuirea gândurilor şi a fap­
decât povestea unui suflet, care rătăceşte printre capo­ telor sale cu voinţa dumnezeiască, în răsfirarea în-
dopere, cum susţine Anatole France, s’ar putea spune tunerecului şi în nizuinţa spre lumină, bunătate şi
mai frumos altcum această poveste? 1. Duma. adevăr, găseşte autorul „calea spre Dumnezeu" a
omului, drumul spre desăvârşirea şi mulţămirea lui
N. lorga: „ Geschichte des osmanischen Reiches“ sufletească.
voi. 1. (până la 1145). Gotha, 1908 (A. Perthes) 8° Prin felul de tratare, limpede şi original, al acestor
XIX. + 486 pg. înalte probleme sociale şi creştineşti, prin plasti­
Dl N. lorga trece azi în lumea savanţilor de cel citatea şi puterea de convingere a comparaţiilor,
mai bun cunoscător al istoriei popoarelor din penin­ expunerile celebrului conferenţiar din Petersburg, care
sula Balcanică. Serioasele sale studii şi cercetări din este şi un om de ştiinţă şi un bun cunoscător al su­
tinereţe i-au stabilit această reputaţie, în urma căreia fletului omenesc, oferă desigur o lectură deopotrivă
a fost invitat de vestitul profesor universitar din Leip- de cuceritoare atât pentru clerici, cât şi pentru pă­
zig, Karl Lamprecht, a scrie istoria imperiului oto­ tura cultă a laicilor.
man pentru marea colecţiune germană „Allgemeine Mai ales acestora din urmă le recomandăm scrie­
Staatengeschichte". Dl lorga a răspuns acestei invi­ rea lui Petrow, pe care dl Păcăţianu ne-a dat-o într’o
tări printUo lucrare de mare valoare ştiinţifică, al cărei destul de frumoasă traducere românească. Gh. T.