Page 20 - 1909-07

164 LUCEAFĂRUL Nrul 7, 1909.

C r o n i c ă .
Pesimismul lui Emineseu alături de pesimismul lui filozofiii, ci ea i-a ajutat numai a-şi cristaliza gândurile
Lenau. — Rezumatul unei conferinţe. — In anul 1889 propri.
— anul morţii lui Emineseu — s’a scris mai eu seamă Din manifestările pesimismului lor se vede diferenţa
prin jurnale nemţeşti, că a murit «Lenau-1 Românilor». dintre cei doi poeţi mai evident decât din cele premerse.
Această confuzie condamnabilă s’a repetat nu de mult şi La amândoi aplicarea înăscută spre pesimism îşi pune
într’o revistă săsească din patrie. înzestrând pe un ar­ pecetea pe cele dintâi poezii ale lor. Amândoi se plâng
tist cu un atribut ca cel de mai sus, te dispenzezi de o că sunt nefericiţi, mai des Lenau, mai rar Emineseu,
caracterizare amănunţită, dar uiţi că ai făcut o nedrep­ care peste tot s'a ocupat mai puţin cu persoana sa decât
tate, că ai confundat două individualităţi atât do diferite. Lenau, din plângerile căruia transpiră ceva bolnăvicios.
Si oare ce i-au făcut pe acei publicişti sâ-i dea lui Emi- Pesimismul lui Emineseu evoluează repede şi-şi desfă­
nescu acest atribut? — Vederile pesimiste ale celor doi şoară multilateralitatea. Dela pesimismul personal, reflexiv,
poeţi şi, poate mai mult decât aceasta, sfârşitul lor trist. se avântă la cel naţional şi social. Apoi rostul vieţii ome­
Căci inferioritatea lui Lenau faţă de Emineseu în ce pri­ neşti le dă la amândoi de gândit. Concepţia lui Lenau
veşte bogăţia fantaziei, varietatea subiectelor, multilate­ despre nimicinicia vieţii omeneşti nu prezintă nimic de­
ralitatea interesului, claritatea ideilor şi mai cu seamă osebit şi nu stă în raport cu frământările, interesante de
profuuditatea şi consecvenţa gândirii nu o poate contestă altfel, la cari şi-a expus el trupul şi creerul pentru a
nici un cunoscător al celor doi poeţi. Astăzi, mulţămită află adevărul. Cu totul altfel Emineseu. Până la un timp
editării unei părţi însemnate a manuscriselor lui Emi- nici el nu vedea altă scăpare de mizeriile acestei lumi
nescu, interesul lui multilateral precum şi sufletul lui decât în moarte, şi nirvana indică îi slujea drept ideal,
complicat este tot mai bine cunoscut unor cercuri tot dar în curând se convinge, că în moartea individului
mai largi, aşa că acela care nu vede în Emineseu decât nu e scapare de «mizeria comună*. Şi aşa dela o vreme
un pesimist se face vinovat de o judecată unilaterală. devine nepăsător faţă de orice durere individuală şi râde
Aceşti cântăreţi ai durerii, atât de iubiţi de cei ce-i de durerile sale ca de ale altuia, ca unui care a murit
cunosc, n’au fost nici nişte decepţionaţi uşuiatici, nici de mult. Şi de ce să-i pese lui de dureri, lui care e
imitatori slugarnici ai altor poeţi, nici popularizatori ai convins ca altul trâeşte în el şi că individul e lipsit de
filozofiei sistematice, ci individualităţi puternice, cari nu voinţă? O singură dată aflăm la Lenau o umbră de gân­
şi-au pierdut sub nici o influenţă «tiparul formei*. Amân­ dire analogă. Faust zice înainte de a se străpunge cu pum­
doi an avut din fire aplicare spre pesimism. Apoi împre­ nalul : »Şi Faust nu e adevăratul meu Eu«. Iar cele din
jurarea fatală, că nici unul nici celălalt n’au avut pri­ urmă cuvinte ale lui Faust sunt:
cepere pentru realitate, a contribuit mult la alimentarea »Ich bin ein Traum mit Lust und Sehuld und Schmerz,
pesimismului lor. Revolta lor contra mizeriilor sociale au Und traume mir das Messer in das Herz«.
aţâţat-o atât lipsele lor materiale cât şi inima lor deosebit Dar evoluţiunea filozofiei lui Emineseu nu se opreşte
de bună şi iubirea faţă de deaproapele. Iar dragostea ne­ aici. El ajunge la o linişte patriarhală, la un quietism
mărginită care o aveâ Emineseu, «ca un prieten pasionat buddhaist, de care numai cei aleşi au parte. Nimic nu-1
al poporului», pentru mult cercatul său neam, a dat naş­ mai mâhneşte, nimic nu-1 mai încălzeşte, nimic nu-1 mai
tere pesimismului său naţional. La intunecarea vederilor revoltă. Si pe când pe Lenau nebunia l-a surprins încă
lor au contribuit apoi decepţiunile, de cari au avut parte. neîmpăcat şi chinuit de indoeli. pe Emineseu, care a
Din uepotriveala visurilor lor de idealişti cu realitatea
ştiut să-şi inâbuşească durerea, l-a găsit «nemuritor şi
îşi iau naştere cele dintâi decepţii. Dragostele nenorocite rece». C. Lacea.
le înmulţesc decepţiile. Afară de acestea mult i-a mâh­ *
nit pe amândoi, că n’au putut să-şi stabilească un credeu Conferinţele şi seratele ,.Asociaţunii“. In 27
şi că mintea omenească nu este în stare a deslegă enigma Februarie dl asesor consistorial Mateiu Voileanu a
existenţei. Pe amândoi îi amăreşte foarte mult conştiinţa ţinut o conferinţă despre expediţiunea nordică a lui
pornirilor lor pesimistice. Se plâng apoi, că şi-au pier­ Nansen. A expus limpede şi într’o formă atrăgătoare
dut dragostea şi priceperea, care o aveau odată faţă de greutăţile şi peripeţiile acestei expediţii îndrăzneţe.
natură. Un şir de alte influenţe e uşor de constatat. Conferinţa instructivă, ascultată cu mare atenţiune, a
Multe porniri caracteristice au fost foarte prielnice firii fost ilustrată cu proiecţiuni admirabile. Impresie bună
poeţilor noştri. Emineseu a aflat în Lenau un tovarăş al a făcut şi faptul că părintele Voileanu îşi închină
durerii şi a simţit că sufletele lor se apropie unul de al­ clipele ceasurilor libere ştiinţei pozitive, dând prin
tul. Durerea universală a lui Byrou, aşa numitul Welt- aceasta o pildă bună celorlalţi, cari nu se încumătă
schmerz, a alimentat mult pesimismul lor. întreagă per­ să iasă din atmosfera preocupaţiilor profesionale.
sonalitatea lui Lenau corăspunde spiritului epocei după In 7 Martie dl Oct. C. Tăslăuanu a vorbit despre
Napoleon. Adânc se simte apoi influenţa filozofiei ger­ literatura mai nouă, aruncând o reprivire asupra miş­
mane. Emineseu şi-a asimilat reflexiunile sale proprii mai cării literare din deceniul trecut şi făcând istoricul
cu seamă la filozofia lui Kant şi a lui Schopeuhauer, care curentului aşa zis „românesc 11 în literatura mai nouă.
o îmbracă în forme originale. El n’a fost sclavul acestei A explicat opera scriitorilor mai de seamă cari re­