Page 5 - 1909-07
P. 5

Nrul 7, 1909.               ,0'JEaFĂRUL                      149
         lui  Teleguţ  şi  ’n  loc  de  o  cupă  de  lapte  îi   i  se  păru  că  nu  mai  suflă.  îl  pipăi  apoi,  şi
         dădu  un  bruş  de  mămăligă,  ce  începea  să   deodată  sări  în  sus,  drept,  ţapăn  cum  nu  stă­
         se înverzască.                   tuse  în  toată  vieaţa  lui.  Stătu  aşa,  cu  obrazul
          Teleguţ  porni  îndată  cu  bruşul  de  mămă­  cel  opărit  supt,  tras  înăuntru,  cu  cel  bărbos
         ligă  în  mână.  Bombănea  rar,  şi  cum  bombănea   par’că  şi  mai  umflat,  cu  ochii  morţi  în  orbi­
         rupea din mămăligă şi aruncă pe drum.  tele  roşii.  Apoi  luă  funia  cu  care  aducea
          Când  ajunse  acasă  nu  mai  avea  nimic  din   lemne  din  pădure,  o  înghilţi,  o  legă  de  grindă,
         mămăligă.  Deschise  încet  uşa,  se  apropie  de   îşi  vârî  grumazii  subţiri  în  ghilţ  şi  se  spânzură,
         vatră şi ridică petecul de cojoc. Ascultă şi  îi murise dobitocul.   I. Agârbiceanu.






























                                Mobilierul unei odăi româneşti.

                                      C  â  n  t  e  c  .
         Au dat florile ’n dumbravă,   Toate florile ’n de ele   Pasările pentru cine
         A dat umbra pe poteci,  Povestesc de fin’ cu dor,   Să mai cânte vara’n crâng?
         Iar tu tristă şi bolnavă   Ce s’ar face singurele   Şi eu flori de pe coline
         Ca o flacără te treci.  Fără de crăiasa lor?  Pentru cine să mai strâng?
                                                                     A. Seca.





                                                                    1*
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10