Page 6 - 1909-07
P. 6

150                        LUCEAFĂRUL                   Nrui ?, 1909.

                                     Felicitări...

                                         — Schiţă. —
             Ce  de  bucluc  îţi  mai  fac  şi  gazetarii  ăştia   risesc  zilele.  De-aia  şi  trăesc  mai  mult  la
            câteodată.  N’apucă  să  şoptească  cutare  copist   ţară.  O  să  mă  onorezi  odată,  la  dejun,  la
            mai  limbut  dela  minister  şi,  haiti,  te  şi  trân­  Tunseşti,  n’est-ce  p  as?  Pe  la  mine,  pe-acolo
            teşte  la  ştirile  zilei.  Ba  încă  cu  litere  groase:   bântue  hoţii  şi  tâlharii,  dar  toţi  cu  greutate:
            „Domnu  Scântee,  excelentul  nostru  amic-,  cu­  mari  iproprietari.  Le  pune  vârf  unul, Arţăreanu,
            noscutul...  eminentul...  este  numit  controlor   un  calpuzan  cum  nu  sunt  doi.  Fură  şi  oul
            general în judeţul C.“           de  sub  coţofană,  schingiuie,  suge,  răpeşte,
             Şi  ’n  ziua  aia,  în  cele  următoare,  câte  zile-i   pe  ţărani  i-a  adus  în  sapă  de  lemn.  Cu  ăla
            stă  la  Bucureşti  până  să  ţi  se  facă  decretul,   nici  în  clin  nici  în  mânecă,  şi.,  la  mir  fără
            să-l  contrasemneze  ministrul  şi  să-I  iscălească   îndurare.  Din  capul  locului,  să  ştii,  ţi-o
            Regele,  până  să  juri  şi  să  primeşti  „înstruc-   spun.  Şi  dacă  izbuteşti,  ţi-ai  îndeplinit  che­
            ţiile"  ministeriale,  toată  vietatea  din  V.,  oraşul   marea.
            de  reşedinţă  al  judeţului  C.,  aflătoare  în  Bu­  I-am mulţumit şi mi-am văzut de mâncare.
            cureşti,  te  caută,  te  pândeşte  şi  îţi  ţine  calea   Când  să  ies  dela  birt,  ieşiâ  şi  el.  Mai
            ca  să  te  felicite  şi  să  te  „instruiască**  chiar   eră  cu  vre-o  alţi  trei.  Şi  ăia  tot  din  judeţul
            înaintea  ministrului.  Mai  întâiu,  ca  om  ce-ai   lui.  Mi  i-a  înfăţişat.  Âm  schimbat  fierbinţi
            trăit  şi  ici  şi  colo,  ai  un  număr  de  cunoscuţi   strângeri  de  mână.  Unul  m’a  tras  deoparte,  în
            din  V.,  ei  au  pe  alţii  şi  aceia  încă  o  sumă.   colţul  uliţii,  sub  un  burlan  găurit  de  unde-mi
            Par’că  ies  din  pământ:  toţi  pe  câţi  i-a  adus   picau  pe  pălărie  stropi  de  zăpadă  topită:
            treburile  la  Bucureşti  îţi  sar  înainte  şi  numai   Cunoaşteţi  judeţul,  locurile,  oamenii  din
            de iei te loveşti.               V.?  Nu?  Atunci  vă  stau  la  dispoziţie.  E  bine
             Vine  unul,  dintre  cei  d’intâi,  pe  uliţă  şi  te   să  fiţi  informaţi  asupra  deprinderilor  şi  por­
            opreşte:                         nirilor  fiecăruia  ca  să-i  ocoliţi  şi  buna
             —  Te  felicit,  dragă;  frumos  post.  Foarte  bine   d-voastră  credinţă  să  nu  fie  înşelată.  înalta
            îmi  pare  că  vii  tocmai  la  noi.  Dar  să-ţi  spun   d-voastră  funcţie  vă  permite  să  n’aplecaţi
            ceva,  ne  cunoaştem  doar  de-atâta  vreme  şi   urechia  nici  într*o  parte,  să  vă  încredinţaţi
            ştii  cât  ţin  la  tine,  ai  putea  să  cazi  victimă:   singur  şi  să  lucraţi  în  consecinţă.  Deocamdată
            fereşte-te  de  prefect.  E  mâţă  blândă  care   nu  e  rău  să  ştiţi  cine  e  deputatul  Văcşulea,
            sgârie  afurisit.  Atâta-ţi  spun.  Un  homme   fiindcă  de  el  o  să  vă  loviţi  dela  primii  paşi.
            ayerti en vaut deux.             O  să  vă  ceară  şi  pe  Dumnezeu  din  cer  pentru
             Ăsta  e  un  candidat  căzut  la  locul  de  prefect   puşlamalele  lui  şi  de-ţi  avea  putere  să-i  daţi
            în V.                            împărăţia  Atotputernicului,  tot  mulţumit  n’o  să
             La  birt  alt  viitor  concetăţean,  care  are  o   fie.  întrebaţi  şi  pe  alţii.  Dar  nu  vă  potriviţi
            „trebuinţă**  pe  la  nu  ştiu  ce  înaltă  dregătorie.   nimănui.  Cumpăniţi  d-voastră.  Cu  inteligenţa
            Prieteni  după  băncile  şcoalei,  dar  de  câţiva   şi  remarcabila  agerime  a  spiritului  dumnia-
            ani  nu  ne-am  mai  prea  văzut.  Cum  mă  zăreşte,   voastră o să...
            cu  şervetul  la  gât,  se  scoală,  doboară  scaunele   Şi  tocmai  când  întindea  mâna  cu  degetile
            pe  unde  trece,  ghionteşte  pe  muştereiii  ceilalţi   răşchirate  în  vânt,  cam  spre  înălţimea  pala­
            şi tabără la masa mea:           tului  ministerului  de  interne  unde  ne  găseam,
             —   Bravo,   cher,   la   belle   place!   La   trece  secretarul  general  dela  ministerul  meu.
            dreptul  vorbind  ţi  se  şi  cuveniâ.  Judeţul   Spusei  că  am  o  treabă  cu  dânsul  şi  mă  co-
            frumos,  văi,  coline,  poieni,  gârle:  un  raiu   torosii de el.
            pământesc.  Sper  însă  că  nu  vii  ca  să  faci   Domnul? Nici nu ştiu bine cum îl chiamă.
            poezie.  Numai  la  reşedinţă  nu  e  de  trăit,   La  minister,  după  amează,  în  cabinetul  unui
            întreabă-mă  pe  mine.  Eu  nu  sunt  localnic,   director  de  serviciu,  sunt  vre-o  doisprezece
            prin  însurătoare  însă  contez  acolo  şi-mi  afu­  cloncani  din  toate  unghiurile  ţării.  Se  fac
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11