Page 7 - 1909-07
P. 7

Nri.l 7. 1909.             LUCEAFĂRUL                       15!
         prezentările  de  lipsă.  Dintr’un  jeţ  sare  un   Ei  lasă,  lasă,  nu  face  nimic.  Acum  iar
         domn grozav ca înfăţişare:        o  să  fim  pe  un  loc.  Nu  ştii?  Sunt  prim-pro-
             Cum?  Tocmai  dumneavoastră,  noul  no­  curorul tribunalului din C.
         stru  controlor  general?  Şi  cât  ţineam  să  vă   -  Felicitările  mele!  şi-i  apuc  mânile,  şi
         cunosc!  Apoi  mă  vârî  între  soba  de  teracotă   încep  să  i  le  scutur  de  să  i  le  precletesc  din
         şi  biblioteca  goală  şi-mi  spuse  cu  un  glas   încheieturi,  prea  bucuros  că  am  şi  eu  pe  cine
         de scapet:                        felicită.  El  îşi  trage  mânile  dintr’ale  mele,
             Sper  că  nu  vă  sunt  de  tot  necunoscut.   cam  îngrijorat  de  acest  acces  neaşteptat
         Sunt  şeful regiunii  silvice'din C. De opt ani sunt   al meu.
         şi  cunosc  oamenii  pe  degete  şi  pe  sprânceană.   N’ai  de  ce...  mai  de  felicitat  eşti  dum­
         Ştiţi,  eu  nu  mă  vâr.  Stau  în  spectativă,   neata.  Bine-ai  învârtit-o.  Complimentele  mele.
         privesc,  ascult,  însemnez  şi-mi  văd  de  treabă.   La  mai  mare  nu-ţi  spun.  Doar  secretar-general
         Altfel  de  mult  m’aş  fi  pârlit.  Acolo  politica   ori  ministru  de  acum.  De,  mai  ştii,  s’ar  putea,
         o învârtesc cucoanele, o organizare în toată re­  de  ce  nu?  Dumneata,  cu  însuşirile  dumitale
         gula,  domnule,  în  frunte  cu  nevasta  preşedin­  rare,  cu  experienţa  dumitale  adâncă,  cu  le­
         telui  tribunalului.  O  ţanţoşe,  o  cochetă,  o  uşu­  găturile dumitale, cu ...
         rică,  care  urzeşte  iţe  viclene  în  care  trebue  să   Mă  umiliâ  cu  laudele  lui  şi-mi  simţeam
         cadă  ceice  nu  i  se  pleacă.  în  casa  ei,  acolo,   obrajii  dogorind  ca  focul.  Pusei  mâna  pe  un
         se  plăsmuesc  toate  mârşeviile  şi  o  fabrică   pahar  cu  apă  şi-mi  astâmpărai  ruşinea  go-
         de  anonime,  de  denunţuri,  de  infamii,  lucrează   lindu-l.  Dar  el  unde  să  mă  slăbească!  Şi  se
         zi  şi  noapte.  Foarte  multe  izbutesc  slăbind   mai  adunaseră  şi  nişte  gură-cască  de  spec­
         situaţiile  celor  mai  tari.  V’aş  sfătui  să  staţi   tatori,  cu  prăjiturile  în  mână,  clefăind  bleoj-
         în  rezervă  faţă  de-aşa  fiinţe.  Dar  pentru   dind  ochii  la  mine  şi  privindu-mă  ciudat,
         funcţie ... vă felicit.           c’aveâ  prim-procurorui  nişte  plămâni  straş­
          Mântuind  ce-aveam  de  vorbit  cu  directorul,   nici  şi  cu  glas  de  telal  ce  tună  şi  cutremură
         mi-am  luat  paltonul  şi  pălăria  şi  am  şters-o   bolţile.  Mă  găteam  să-mi  plătesc  consumaţia
         pe  uşă  afară,  după  schimbări  de  surisuri  schi­  şi  s’o  sbughesc  în  locul  meu  din  stal,  până
         monosite şi mâni strânse fierbinte.  să  nu  sune  clopoţelul  şi  să  nu  se  îmbulzească
          Seara  am  mers  la  teatru.  „Apusul  de  soare“   lumea pe săli.
         al  lui  Delavrancea  îmi  făceâ  cu  ochiul  din   EI nu-mi dădeâ pas:
         afiş  şi  din  recenziile  ziarelor.  în  bufet,  cum   Un  moment,  te  rog.  Ţi-aş  spune  ceva.
         mestecam  o  castană  zaharisită,  -  gândindu-mă,   Cred  că  la  V.  ai  să  fii  cu  noi,  cu  tineretul.
         printr’o  asociaţie  de  idei,  că  n’aş  mai  fi  avut   O  s’auzi  de  arhimilionarul  Vidulescu  şi  sigur
         parte  de  nici  una  de-ar  fi  fost  cumva  pe   c’o  să  te  îmbie  cu  avansurile.  în  casă  ţine
         aproape  Cincinat  Pavelescu,  —  mă  simt  bătut   un  lux  caraghios,  pereţii  îi  sunt  zugrăviţi  ca
         pe  umeri.  întorc  capul  şi  mă  izbesc  de-o  că-   nişte  colive  nemţeşti.  Nici  un  gust,  nici  o
         păţină  frizată  şi  pomădată  şi  de  doi  ochi  spă­  estetică.  Cu  risipa-i  năroadă  vrea  să  impună
         lăciţi,  ce  par’că-mi  spuneau  ceva,  ca  o  adu­  şi  să  umiliască.  Ţine  să  fie  încunjurat  şi  şi-a
         cere  aminte.  Trudindu-mă  puţin  ghicesc  că   scos  la  mezat  două  fete  ce  s’au  întors  dela
         aduce  cu  un  fost  coleg  de  subprefectură  din   Paris  cu  o  creştere  scandaloasă,  cu  al  iu  re
         Dobrogea.  Zimbiâ  binevoitor  văzând  că  nu-1   de  cocote,  urîte,  sulemenite  şi  proaste.  Nu
         recunoscusem pe dată:            face.  Noi  tineretul  cult  şi  inteligent  am  făcut
             Nu  mă  mai  cunoşti  ?  Dela  Cataloi,  în   gol  în  juru-le.  Nu  mă  îndoiesc  c’ai  să  fii  ală­
         Tu!cea;eram  subprefecţi  amândoi.  Dumneata   turea cu noi, cu tineretul în ...
         la Sulina, eu ...                  Ţârrrr...  Clopoţelul  şi  mă  uşurez  de  prie­
             A, da... Ce mai spui ?       tenul  meu  răsuflând  în  stalul  de  lângă  or­
             Bine  spun,  merei...  Eu  te-am  mai  văzut   chestră.
         pe  dumneata  prin  Bucureşti,  treceai  şi  te  fă­  A  doua  zi  la  camera  deputaţilor.  Mă  luase
         ceai că nu mă cunoşti...         un  deputat  să  ascult  o  interpelare  ce  făgăduia
             Eu? Dimpotrivă, n’am obiceiul...  mare  vâlvă  în  parlament  şi  în  ziare.  în  tri­
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12