Page 18 - 1909-08
P. 18
180 LUCEAFĂRUL Nrul 8, 1909.
Dări de seamă.
Două volume de versuri. De curând au apărut două Te temi că unul, poate!...
volumaşe de versuri scrise de două femei: „Poezii" O, e departe încă!...
de Maria Mavrodin şi „O primăvară" de Natalia Mai strânge-mă de mână,
losif-Negru. Maria a murit ca studentă încă, Natalia Şi hai mereu cu mine!
Negru este soţia poetului St. O. losif. „Poeziile" sunt Vezi roiul de albine
pline de dureri şi pesimism, „Primăvara" este plină Sclipind pe toată floarea?
de dor de vieaţă, de sănătate, de iubire. Preţuim să Cum rând pe rând
nătatea, dar primim cu plăcere dovezile de talent ale Din vieţile de flori
pesimistei; preţuim coloarea fericită a primăverei, dar Rămâne-o amintire
trebue să recunoaştem că adâncimea de reflexiune şi In fagurul de miere!..
simţire este mai adâncă în Maria Mavrodin. Este in Ah, florile!
teresant — ca psihologie - să le cetiţi alături, deşi Nu ţi le spun pe nume
nici una, nici cealaltă nu pot aspiră la nemurire, la Că toate sunt frumoase.
care e drept s’o spunem nici nu se gândesc. Şi toate au o rază,
Sunt volume pentru azi, nu şi pentru mâne. Ca să Prietenă sub soare!
puteţi simţi contrastul, reproduc în acest număr câteva Vieaţa lor e soră cu a noastră
poezii. G. B. D. Dar vieaţa lor?
Priveşte-o!
Din O primăvară de Natalia losif-Negru. (Bu
cureşti. Minerva. Preţul 1 leu.) Se ’nalţă pretutindeni
Din iarba de mătasă
Chemare. Un căpuşor de puf...
Ia-mi mâna binişor, Se scutură ’ntr’o clipă
O vorbă să nu-mi spui... De-o slabă adiere!..
Ce simţi acum, nu ’ncape Şi ieri un cap de floare,
în graiul nimărui. Un cap cu fire blonde,
Şi hai să mergem 1 Ca un mănunchiu de raze se ridica din iarbă...
încotro? Vezi! asla-i vieaţa noastră;
Nu-i pretutindeni raiul? îndată se preface
Aceia doar nu-1 simt In puf de păpădie!
Cari n’au în ei un suflet Curând veni-va iarna!
întreg, nu au comoara scumpă Dar cât e primăvară,
Ascunsă ’n el, din care Ia-mi mâna, hai să mergem
Ies flăcări în privire, Mereu, mereu!
Şi şoaptele ca mierea Să strângem
Potirelor de flori. Din toate-un strop de miere
Priveşte! Şi ’n suflet ne rămână
în zboru-i ca un fulger Ascuns, adânc,
Sprinţara rândunică Un fagur!..
în larg văzduhul taie. Din Poezii de Maria Mavrodin. (Vălenii-de-
Ce-o mână oare munte, Soc. „Neamul românesc". Preţul 75 bani).
Cu-aţâta sârguinţă O Doamne I..
Să ’nfiripeze ’n grabă Ingenunchiată ea se roagă,
Un cuibuşor pe-o grindă? Cu ochi înlăcrămaţi privind
Şi-ascultă: Icoana sfântă ’ndurătoare
Un tril! şi multe ’n urmă Şi ’n vorbe făr’ de şir cerşind
Se ’ntrec, şi dulce curg, înduioşare:
De-odată ’ncet, apoi
Din ce în ce mai viu „Copil eram, neştiutor
Vibrează colorata De soarta tristei mele vieţi,
Lumină din amurg. Şi cu credinţă mă rugam:
Nu-s toate oare numai Noroc şi minte să-mi trimeţi
Că inimioara bate, Ceream.
In mica vietate Şi mă rugam plângând şi-atunci,
Ascunsă ’ntr’un frunziş? Aşa duios şi-aşa cuminte;
De ce tresari? Tu blând de sus îmi surideai:
Pe cer un nor Copilăreasca-mi rugăminte
Ce fulgere ascunde... Ascultai.
