Page 21 - 1909-08

Nrul 8, 19a). LUCEAFĂRUL 189
aşa cum a vândut-o, ba cu un adaos de bani număraţi De cumva cântecele şi baladele, despre care am
de cumnatul său, care fără să ştie îşi cumpărase pe vorbit, vor avea parte să fie retipărite sau continuate,
sora- sa. pentru o mai uşoară ochire şi pătrundere ar fi de
Pe Coştea (p. 38) şiretul care „dintre lunci, din folos, între altele, o grupare oarecare, reunind la lo­
văi adânci" strigă, să-i scoaţă din sân şarpele bălaur curi deosebite atât baladele haiducilor, cât şi
cu solzii de aur, nu vrea să-l asculte nici mamă, nici doinele lor, şi separându-Ie de cântecele neho­
tată şi nici soră, făr’ mândra lui; dar ea n’a scos ţeşti, fie de cele epice sau de lumea veche, fie de
şarpe bălaur, ci, ca soarele de luminos, un brâu de aur. cele lirice, ca doine şi hore. E. Hodoş.
Balada Radului (p. 33), mai ştearsă decât cea de
mai nainte, formează un întreg destul de rotunjit, în H. C. Andersen, Mărgăritare. Povestiri, trad. de
comparaţie cu celelalte cântece, câte mai are culegerea. Ruxanda Vlahuţă, ilustrate de V. Pedersen. Edit. Li­
Cântecul lui Dăian, bunăoară, din fruntea cărţii stă brăriei Socecu et Comp., Bucureşti 1909. Preţul 2 lei
din patru părţi, fără legătură între sine şi alcătuite 50 bani.
în vremuri mai nouă; restul (dela pag. 43, 61, 63, 65, Acest volum cuprinde 15 povestiri dintre cele mai
69, 71) e compus din fragmente mici de balade, şi frumoase ale vestitului scriitor danez Andersen. în
din şapte doine frumoase (p. 67). Ţăranul de pe fruntea volumului e o interesantă schiţă biografică în
malul Oltului îşi suspină jalea inimii şi norocul pierdut, care e descrisă vieaţa sbuciumată şi plină de peripeţii
când doineşte aşa; ce a dus tânărul Hans până să ajungă la glorie.
Traducerea ireproşabilă, într’o limbă aleasă, a
Foaie verde de dudău, d-nei Ruxanda Vlahuţă ne face să gustăm tot far­
Oltule, pe malul tău mecul originalului şi dă, cu adevărat, un şir de mărgă­
Ard două lumini de său, ritare tinerimii noastre. Recomandăm călduros această
Şi le plouă, şi le ninge,
5 Şi n’are cine le stânge frumoasă carte care va face bucurie oricărui copil şi
desigur şi celor mai mari din jurul său.
Făr’ inima mea, când plânge... A. O. M.

C r o n i c ă .
Producţia literară. Mişcarea literară a deceniului distinge revista şi cu povestiri inedite. Credem că şi
nostru va rămâneâ una dintre cele mai rodnice „pri­ cetitorii din România se vor bucură, că desgropăm
măveri literare". Pe lângă operile scriitorilor tineri, din ziarele lor cotidiane câteva mărgăritare preţioase,
de o reală valoare, au apărut în ediţii nouă operile cari pe paginile variate ale ziarelor, cum e „Universul",
scriitorilor mai vechi şi mai mari: Caragiale, Slavici, „Minerva" etc., sunt trecute cu vederea. Chiar şi au­
Vlahuţă, Gorun şi Delavrancea. Critica literară a cam torii se pot bucura, cu drept cuvânt, de această pre-
trecut cu vederea această întinerire a bătrânilor, deşi ntenire a creaţiunilor lor. T.
aveâ un prilej minunat să facă studii comparative între *
valoarea artistică a operilor din deceniul trecut şi a Monumentele istorice. Trecutul nostru sbuciumat
celor din deceniul nostru. Această lacună a criticei de nestatornicia vremurilor de care am avut parte,
literare va trebui împlinită mai ales acum, când frun­ nu ne-a îngăduit să ne întemeiem o cultură, ca cea
taşii au intrat în hora literară, când s’au hotărît să-şi a popoarelor din Apus. Monumentele trecutului nostru
măsoare vânjoşia talentelor mature cu voinicia arti­ se reduc la lăcaşurile în cari strămoşii înălţau rugi
stică a celor tineri, prin creaţiuni noi. de mântuire sau aduceau prinos de biruinţă Dumne­
Cetitorii numai bucură se pot de acest avânt al zeului creştin, ai cărui apărători îndărătnici am fost
literaturii româneşti, despre care se va mai vorbi veacuri de arândul. Dar şi aceste rămăşiţe ale tre­
în coloanele revistei noastre. Unii dintre cetitori, mai cutului au fost lăsate în ruină, au fost distruse, în
ales cei dela noi, cari au reputaţia de cetitori sâr- bună parte, de nepăsarea şi neştiinţa urmaşilor. în
guincioşi, sunt însă lipsiţi de această bucurie, fiindcă România, la 1892, s’a întocmit o comisiune a monu­
scriitorii fruntaşi s’au adăpostit la ziarele mari din mentelor istorice, căreia s’a încredinţat conservarea
România, ce nu trec Carpaţii. In revista noastră se şi restaurarea monumentelor din ţară. Această comi­
poate urmări o bună parte a producţiei literare mai siune eră însă numai de formă, fiindcă n’a dezvoltat
nouă, căci pe paginile ei apar multe dintre cele mai aproape nici o activitate. Pe vremea când există această
bune creaţiuni ale scriitorilor tineri. Am dori însă să comisie s’au batjocorit, prin renovări şi restaurări, câteva
facem părtaşi pe cetitorii noştri şi la bucuria de a dintre cele mai însemnate monumente din România. în
urmări creaţiunile scriitorilor fruntaşi de cari pomeneam. sfârşit, dela 1907 încoace, premenindu-se în cursul ani­
De aceea, deocamdată, dăm câteva din bucăţile pu­ lor cu elemente noi, comisiunea s’a trezit la conştiinţă
blicate de curând, în nădejdea că, în viitor, ne vor şi a început să-şi indeplinească misiunea. în cursul