Page 23 - 1909-08

Nrul 8, 1909. LUCEAFĂRUL 191
şi până în fundurile fundurilor care nicăiri nu se află, cu socialiştii, pe care „poporul a consfinţit-o". Horribile
este minune, minune şi iar minune. Ei! asta nu-i dictu! Unde-i dl Aurel C. Popovici să mântuie neamul
ajunge omului: vrea să facă şi el altă minune, şi de peire?
atunci, dintUo lume, el mai face încă una — aceasta, In nr. 2 piesa „jertfa" de Ion G. Miclescu e foarte
închipuită, însemnează mai mult pentru el decât cea­ potrivită pentru diletanţii noştri. Societatea dramatică
laltă in fiinţă. a diletanţilor din Sibiiu a şi decis să o joace după
Ia o păreche de aripe de porumbel alb şi un cap Paşti. Greşelile de limbă (cum sunt: „înainte ca să
frumos de copil nevinovat, le ’mpreunează şi-şi face fiu grăit eu cu dânsul", p. 122; „nu m’ajungeâ capul
un heruvim; îl aruncă în înălţimile cerurilor; şi pe cum să-i spun", p. 123; „să părăsesc fiica", „căci su­
urmă încă unul, şi încă unul, şi apoi, mulţi, nenumă­ medenii ne trebuesc", p. 124; „dar la ce mai zic?"
raţi; şi de aci, de jos, priveşte şi se minunează cum p. 126; „când mă ’ntorc acasă dela plimbarea singu­
acolo, departe, aşa de sus, acele stoluri de capete cu ratică. ..“ p. 133; „oamenii nu se pot lăsa veşnic sme­
părul bălan, cu ochii albaştri, fără alt gând decât riţi!" p. 135; „batalionul al doilea din regimentul unul
adoraţiunea, se leagănă pâlpăind din aripe în jurul de dorobanţi" p. 136; „aruncă un ţipăt", p. 136. etc.)
isvorului de lumină. se pot îndreptă cu uşurinţă. Le puteâ îndrepta şi
„Convorbirile Literare", care se tot laudă că de-o ju­
...O picătură de rouă ce cade din înălţimi reflectă mătate de veac îndreaptă mereu limba românească.
din pereţii ei tot văzduhul; ceeace e fără margini în „Cântec" de P. Cerna e de o neobişnuită frumseţe.
Afară, se adânceşte înlăuntrul ei, afundându-se iar Despre „Dela critică la hartă" de Soveja vom mai vorbi.
fără margini. Aşa e şi sufletul omenesc, o oglindă * „Revista Pol itică şi Literară" de sub direcţia
sferică, având în adâncimea-i şi o conştiinţă; de aceea, dlui Aurel Ciato a reapărut. Scopul ce-l urmăreşte e
minunea fără margini, de afară, ne interesează mai cel din trecut: „Sănătatea fizică şi morală. Conştiinţa
puţin decât minunea din lăuntru, tot aşa de fără comună sprijinită pe o convingere tare şi o solidari­
margini. Cu cât cea dintâiu se tot depărtează de noi, tate socială". Numărul prim se prezintă foarte inegal,
■ cu atât cea d’adoua ne pătrunde mai adânc: cea din­ cu părţi bune alături de părţi slabe de tot. Orice în­
tâiu este, cea de a doua suntem. ceput e însă greu. Poate cu timpul să devie o re­
Atâta trebue oglinzii: să aibă darul de a reflectă; vistă bună şi folositoare, mai ales dacă se va găsi
încolo, fie sferică, fie tăiată ca diamantele în faţete, cineva să trateze limpede şi temeinic problemele po­
fie ahromă, sau colorată în orice chip, ea işi va păstră liticei noastre.
mereu un mod acelaş de oglindire: totdeauna va fi *
un chip constant de raporturi între ce şi cum se Ştiri. A apărut fascicolul doi din „Siebenbiirgisch-
•oglindeşte. Săchsisches Worterbuch" de Adolf Schullerus. Edi­
Care va să zică, aflându-ne în faţa unei opere de tura: Karl I. Triibncr în Strassburg. Cuprinde cuvin­
artă, ceeace ne impoartă e să vedem: există într’ânsa tele dela Amels până la aufklăren.
echilibrul acela, acel chip constant de raporturi între * A apărut şi se poate comandă dela administraţia
ce şi cum e oglindit? într’un cuvânt, este ea logică revistei noastre: Johannes Scărlătescu, Tonstiicke:
cu ea însăşi? Căci, dacă ne împoartă altceva decât Was will die einsame Trăne (Heine), Der Todtenkranz
logica proprie a lucrării, atunci ne rătăcim de nu ne (Carmen Sylva), Verganglichkeit (R. Hanterling), Der
mai putem găsi.“ Fischer (Goethe), Einleitung und Reigentanz aus der
Aceste păreri merită să fie fixate, atât pentru frum- 2. rumănischen Rhapsodie. Preţul 3 cor. 50 fii. plus
seţa formei cât şi pentru cuprinsul lor adevărat. 10 fii. porto.
Reviste şi ziare. „Convorbiri Literare" Nr. 1
■ e închinat Unirii Principatelor române. în amintirile Poşta Redacţiei.
dlui Th. Rosetti ni se spune cum studenţii români din
Sibiiu, la 1860, au închinat multe păhare în sănătatea - Manuscrisele nu se înapoiază.
lui Badea Ion (Cuza) şi a Lei ei Ileana. Tot în V. B. (Blaj). Ascultă numai „Cântecul":
aceste amintiri ni se spune că un ministru i-ar fi spus Călătoare păsărele
lui Cuza că noi Ardelenii nu suntem „fraţi adevă­ Pe la cuiburi se adună,
raţi", iar Cuza, drept răspuns, i-a cerut imediat di- Pribegite se ’ntorc iarăş
misia. în acelaş număr o poezie de P. Cerna, în care Blânde visurile mele !..
se descrie, cam încurcat, mânia poporului răsvrătit
în 1907. Poetul vorbeşte de „coasa ce sclipeâ din de­ In dumbravă lin suspină
părtare", de acel instrument periculos pentru ordinea Izvoraşul dela munte,... etc.
socială, care, in poezia altui cântăreţ (Goga), a supărat Nu-ţi aduci aminte de o altă poezie a unui Emi-
pe unii din cercul convorbiriştilor. Dl S. Mehedinţi nescu oarecare?
Afirmă că Unirea principatelor „a fost în mare parte A doua poezie, „Ei", e o variantă — slabă — a poe­
o fatalitate geografică" şi că această fatalitate mai ziei întâi:
are şi în viitor multe de împlinit. în cronică se vor­ Nu vezi dragă cum se duc iar
beşte şi de alianţa între deputaţii noştri naţionalişti Călătoare păsărele!? (?!)