Page 6 - 1909-08

174 LUCEAFĂRUL Nrul 8, 1909.
tile. Ş’ajungem, dragul meu, într’un ţinut în­ M’am făcut palid: mi s’a grămădit sângele
cântător, Ia o curte boierească aşezată într’o la inimă. A vorbit tot ea:
grădină nesfârşită. Eră în primăvara aceea „Să ne plimbăm puţin prin parc...“ Şi
ceîul aşa de limpede, şi ’n aerul călduţ se mi-a întins mâna.
amestecau miresmele fine ale florilor de Aprilie; Când m’am alăturat de ea, o clipă am avut
şi din balconul de piatră vedeam linia mun­ sensaţia că m’a atins un fier roş. Am pornit
ţilor, zugrăvită limpede pe întregul cer al încet printre flori; şi mi-a rămas ş’acuma
asfinţitului... Aşa cum am vedeâ noi toate în suflet o mireazmă aţâţătoare de roşaţă...
acuma, de-aici, printr’o reţea fermecată, care Adie în mine şi se ridică, cum s’ar ridică din
reţea fermecată ar fi sufletul de-atunci, dela negură o amintire... Mi se grămădeau mărturi­
douăzeci de ani... siri pe buze, îmi închegam feliurite fraze, —
Şi pe-acolo, prin balconul acela larg, prin dar nu îndrăzneam să rostesc un cuvânt...
parc, printre flori, şi ’n lumina ce curgea Atuncia şi-a întors ea cătră mine ochii mari.
până la linia munţilor, umblă fata gazdei Nu mai zâmbeâ. Am simţit că-i tremură bra­
noastre, adecă duduia Alexandra. Lunecă ţul. A zis încet:
printre toate, căci par’că n’aveau sunet paşii „Credeam că ţi-s dragă..."
ei; şi trupul i se înmlădiâ ca un val: aveâ Acelea, dragul meu, au fost cele mai feri­
înmlădieri când întorceâ capul spre mine, când cite clipe ale anilor tinereţii mele. în ziua
ocoliâ la cotul unei aleie, când se plecă să aceea am simţit că tremură în mine ceva
culeagă câte-o floare, şi când se întorceâ care trebue să fie foarte aproape de nebunie.
dreaptă spre mine, zâmbindu-mi, privindu-mă Toată fiinţa, tot sufletul îmi vibrau, pline de
fix cu ochii mari, negri, catifelaţi: şi tremurul primăvară, de miresme ameţitoare, de iubire...
mişcării aceleia de undă răspundeâ până în Ziua aceea, în care am simţit atâta tinereţe
sufletul meu. ş’atâta frumseţă în braţele mele, ar fi putut
Ea vedea c’o urmăresc cu privirile pretu­ să-mi ajungă pentru toată vieaţa...
tindeni. Când sta, ochii mei o cercetau în Aceasta a fost cea dintâiu dragoste a mea,
fiece mişcare, în fiece îndoire a trupului, de am fost foarte fericit şi asemenea dragoste,
la picioarele mici în pantofi de atlas, până ş’asemenea fericire, dragul meu, nu le-ani
la sânii uşor rotunziţi. în ochii ei, rar cătam putut uită... în fiecare primăvară, mireasma
drept, la început: aveam ca un fel de teamă rozetelor nii-a amintit anul al douăzecilea
de negura lor. Cât umblă ea printre flori şi al vieţii mele. Şi simţiam şi eri mireazma
prin lumina soarelui, eram fericit peste mă­ aceasta — şi se ridică şi ’n mine amintirea
sură. Sufletul meu, ca într’un fel de nebunie, zilelor trecute, — când m’a călcat, dragul meu,
căută să sfarme îmbrăcămintea de lut. Şi cât m’a călcat pe negândite o fiinţă mohorîtă, o
trăiam singur, în tăcerea odăiţii mele, o ve­ cucoană tristă, palidă, în asfinţitul vieţii, o
deam înaintea ochilor cu îndoirea trupului, fiinţă pe care de patruzeci de ani n’am mai
cu privirile negre; şi o suferinţă adevărată văzut-o, pe care n’am mai cunoscut-o şi care
îmi îtnbolnăveâ trupul când mă gândeam că eră — adecă fusese, tinereţea aceea mlădioasă
va trebui să plec... cu ochii minunaţi..."
Ea a înţeles uşor dragostea mea; şi într’o Bătrânul începu a rîde.
dimineaţă mi-a răsărit, zâmbind, în capătul „Nu mai eră ea... Nimic din ceeace eră
unei poteci la marginea parcului. M’a oprit. odată nu mai stăruise întrânsa. Ş’a început a
A început a râde. râde când m’a văzut, mi-a povestit din vieaţa
„Te-ai speriat? îmi zise. M’am sculat prea ei petrecută în ţări străine, despre o vieaţă
de dimineaţă... Ţi-am eşit înainte..." oarecare mai mult sau mai puţin fericită, şi
O priviam înfricoşat. Pe atunci eram prea şi-a amintit şi de primăvara aceea şi iar a
tânăr; şi ea eră cu doi ori trei ani mai mare râs. A zis:
decât mine. N’am ştiut ce să-i răspund. „Prostii ale tinereţii..."
„Credeam că ai a-mi spune ceva..." vorbi Deodată s’a pus între mine şi între ea ca
ea, arătându-şi dinţii. o negură...